Creștinul acasă și în biserică

Ce reprezintă familia ?

Familia creștină se mai numește și „Biserica cea mică” sau „Biserica de acasă” (Sfântul Ioan Gură de Aur) , întrucât membrii ei Îl cinstesc pe Dumnezeu.

Până să ajungă la școală sau la biserică , unde profesorul sau preotul îi învață pe copii să fie buni , cuminți , ascultători , deci morali ,ei îi au pe părinții trupești .

Părinții au datoria de a-și îngriji copiii , de a-i crește cu dragoste, de a-i ajuta să-L cunoască pe Hristos , de a le fi modele de urmat , prin viața , faptele și credința lor, de a-i conduce spre mântuire.

Copiii trebuie să asculte de părinții lor și să-i cinstească. Ascultarea de părinți preînchipuie ascultarea de Dumnezeu , iar rugăciunile pe care trebuie să le facă copiii pentru părinți preînchipuie și pregătesc rugăciunea din Biserică.

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ! Porunca a V a

Porunca se referă și la respectul față de părinții spirituali - nași, preoți, învățători

A cinsti pe părinți înseamnă a-i iubi, a le datora și face tot binele cu putință. Iubirea față de părinți este și o poruncă a firii, de aceea o găsim la toate popoarele.

Sfântul Apostol Pavel recomandă ca pruncii să fie deprinși a-i cinsti pe cei din casa lor și a răsplăti ostenelile părinților lor.

“Copiii să învețe să cinstească mai întâi pe cei din casa lor și să răsplătească ostenelile părinților, fiindcă lucrul acesta este plăcut și primit înaintea lui Dumnezeu” (I Timotei 5,4).

Comportamentul copilului din interiorul familiei este ca o carte de vizită , pentru că modul în care se manifestă acasă se va extinde și în societate.

Într-o familie de creștini nimic nu se realizează fără ajutorul lui Dumnezeu . El este Cel care sfințește dragostea dintre membrii ei , este adevăratul Învățător care desăvârșește educația de acasă.

La baza relațiilor dintre membrii unei familii și, în general, dintre toți oamenii trebuie să se afle iubirea.

„Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sfântul Ioan Gură de Aur ilustrează foarte frumos iubirea părinților față de copii:

“Mulți oameni au cinci sau șase fii sau fiice, iar de se îmbolnăvește unul dintre ei, tatăl înconjoară patul, sărută ochii copilului, îi strânge mâinile, socotește ziua noapte, iar lumina întuneric. Paturile-s așternute cu așternuturi noi, doctorii stau alături, mulți, în jurul bolnavului, iar tatăl se topește din picioare. De-ar fi bogat tare, bogăția ar da-o toată, de-ar avea mii și mii de treburi, pe toate le lasă, nu se poate apuca de ele, e amețit de durere.

La fel și mama, se plimba în jurul bolnavului, caută putere ca să ia asupra-și o parte din chinul copilului ei, dar, mai bine spus, și-ar lua asupra-și tot chinul numai ca să scape de boală pe copilul bolnav, nu mai are nici un preț viața ei, nici zilele pe care le mai are de trăit; mai de preț ca toate e să treacă boala de la copil la ea. Nu am descrie durerea asta.”