Dogmatică

Dintotdeauna oamenii au fost preocupati de originea lumii si de modul in care a aparut lumea. In urma cautarilor lor au fost emise mai multe teorii: dualismul-conceptia potrivit careia lumea este creata de Dumnezeu,dar nu din nimic,ci dintr-o materie eterna ca si El. In acest caz ,Dumnezeu nu este privit decat ca arhitect. Aceasta conceptie pune la originea lumii doua principii: Dumnezeu si materia. Prin acesta conceptie se stirbeste atotputernicia lui Dumnezeu, punandu-se pe picior de egalitate creatura cu Creatorul. Aceasta conceptie a fost sustinuta de Platon,gnostici si de manihei;-panteismul-conceptia potrivit careia Dumnezeu emana lumea din sine,deci lumea are o substanta divina si identica cu Dumnezeu.Aceasta conceptie este sustinuta de brahmanism, hinduism, Hegel, Spinoza, G.Bruno;-materialism-conceptia potrivit careia lumea este rezultatul diferitelor combinatii ale atomilor. Ca materie, ea este vesnica, iar ca forma, este rezultatul unei lungi evolutii. Potrivit inv. crestine bazata pe Revelatia supranaturala, lumea este opera lui Dumnezeu si este creata nu dintr-o materie vesnica si coexistenta cu El, ci din nimic. La creatie iau parte toate cele trei Persoane ale Sf.Treimi, lucru ce il vedem de la Fac.I,26 “Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra”.

Crearea lumii in general si a omului in special este atribuita Tatalui prin apropriere.Participarea Fiului o vedem din Ioan I,3 “Toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut”,iar a Sf.Duh din Fac.I,2 ”si pamantul era netocmit si gol si Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”.Sf.Parinti spun ca Tatal a creat lumea prin Fiul in Duhul Sfant.Dumnezeu a creat lumea dintr-un motiv si cu un scop.Sf.Parinti prezinta bunatatea lui Dumnezeu ca motiv al Creatiei,opunandu-se ideii ca Dumnezeu ar fi creat lumea dintr-o necesitate interna,ceea duce la panteism,sau dintr-o necesitate din afara de El,caci nu exista o tinta superioara lui Dumnezeu spre care ar tinde El .Astfel ,Dumnezeu Cuvantul,Intelepciunea,Puterea ,a fost Creatorul naturii umane nu impins din necesitate la crearea omului,ci in virtutea iubirii Sale pentru aceasta fiinta a carei existenta a produs-o.Trebuia ca lumina sa nu fie nevazuta,slava sa nu ramana fara martori,bunatatea sa nu fie fara o alta persoana care sa se bucure de ea si celelalte daruri cate se vad in jurul firii Dumnezeiesti sa nu ramana fara efect nefiind cineva care sa se impartaseasca si sa se bucure de ele.Scopul crearii lumii este preamarirea lui Dumnezeu si fericirea creaturilor Fericirea creaturilor este scopul imediat, iar scopul ultim si suprem este preamarirea lui Dumnezeu.Pentru ca fericirea creaturilor este scopul imediat deducem ca lumea este creata pentru oameni.Scopul creatiei intregi nu poate fi zadarnicit de nimeni si de nimic.Cei ce fac rau nu zadarnicesc acest indoit scop al lumii decat ptr.ei insisi nu si ptr. toti oamenii. Dumnezeu a creat lumea din nimic,in timp.Prin expresia “din nimic”trebuie sa intelegem lipsa oricarei realitati,a oricarei materii preexistente.Dumnezeu a adus lumea la existenta dintr-o totala neexistenta,El n-a creat-o dintr-o materie existenta din veci,in afara de El,ci a creat-o ,atat dupa substanta cat si dupa forma,din nimic.Dumnezeu,fiind atotputernic,a putut crea lumea din nimic prin Cuvantul,El a zis si s-a facut.Expresia “la inceput” de la Fac.I,1 arata ca substanta lumii a fost creata de Dumnezeu la inceputul timpului.Atunci deducem ca materia nu exista din veci.Inceputul lumii coincide cu inceputul timpului,iar lumea exista si avanseaza spre tinta ei finala in decursul timpului.Cu privire la crearea lumii in timp s-a obiectat ca ea ar contrazice neschimbabilitatea lui Dumnezeu,deoarece prin ea ar interveni o schimbare in fiinta lui Dumnezeu.Sf. Parinti au aratat pe larg ca nu poate fi vorba de nicio contrazicere,deoarece lumea a existat ca idee in Dumnezeu din veci,si numai realizarea ei s-a facut in timp.Prin creare,Dumnezeu realizeaza in timp planul Sau din veci privind lumea.Fiind creata in timp,din nimic,lumea nu este contrara eternitatii. Cuprinsa in planul din veci al lui Dumnezeu,lumea isi are originea, intr-un anumit fel, in vesnicie,dar nu devine vesnica ca realitate concreta,prin ea insasi,ci prin Dumnezeu.Sf. Maxim Marturisitorul face o deosebire intre eternitatea lui Dumnezeu si vesnicia lumii,denumind vesnicia lumii ca fiind un `` eon ``. Exista un eon initial care cuprinde in Dumnezeu posibilitatile gandite ale tuturor celor ce se vor dezvolta in timp. Exista si un eon final sau eshatologic in care se aduna tot timpul.Fiind opera lui Dumnezeu care este atotperfect si bun,lumea nu poate fi decat buna, pentru ca Dumnezeu nu poate crea ceva rau si imperfect, intrucat acesta ar fi in contradictie cu Dumnezeu insusi care este iubire.Raul din lume nu este opera lui Dumnezeu,ci a fiintelor rationale care au pacatuit abatandu-se de la izvorul binelui (diavolul si apoi omul).De aceea, raul este in primul rand de ordin moral ,avand drept consecinta raul fizic.Raul nu este un principiu al existentei ,nici nu este o entitate, ci numai o lipsa a binelui.Lumea,fiind creata de Dumnezeu prin Cuvantul,Logosul,care este Ratiunea suprema,are o ratiune a ei de a fi.Lumea este rationala iar rationalitatea lumii este ptr. om si culmineaza in om,si nu omul este ptr. rationalitatea lumii.Creatia este deci la nivelul capacitatii ratiunii umane a-i percepe rationalitatea si datoria oamenilor este aceea de a cunoaste ratiunile tuturor lucrurilor si prin cunoasterea lor sa ajunga la Ratiunea supreama.