Explicarea Sfintei Liturghii

1. Proscomidia

Prima parte a Sfintei Liturghii este constituită din pregătirea darurilor a pâinii şi a vinului în vederea prefacerii lor în trupul şi Sângele Mântuitorului. Această primă parte a Liturghiei se săvârşeşte de către preot în taină, în Sfântul Altar, purtând numele de Proscomidie.

Preotul începe lucrarea Proscomidiei îmbrăcat în toate veşmintele preoţeşti ,, care-l ridică din planul vieţii obişnuite şi-l arată împodobit în veştmântul de curăţenie, de lumină al harului şi prin care va lucra cele ale mântuirii” (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloaie, spiritualitate ţi comuniune în Liturghia Ortodoxă,p.112-113).

Locul săvârşirii proscomidiei este absida din peretele Sfântului Altar, care poartă numele de Proscomidiar. Rânduiala acestei prime părţi a Sfintei Liturghii începe prin rostirea de către preot a binecuvântării, formulă pe care o foloseşte de altfel la toate rânduielile cultice. Punctul central al Proscomidiei îl constituie scoaterea Sfântului Agneţ, aceea bucată de pâine în formă pătrată, care în Sfintei Liturghii, culminând cu Prefacerea, se va transforma în Trupul şi Mântuitorului Hristos. Agneţul este format din patru parţi unite întreolaltă, având în scris pe prima parte Iis ( Iisus), pe cea de-a doua Hs (Hristos), iar pe cea de-a treia şi a patra Ni şi Ka ( ceea ce înseamnă : Iisus Hristos învinge ).

Proscomidiarul, Sfântul Disc şi Agneţul, toate la un loc comportă o dublă semnificaţie. Proscomidiarul este pe de o parte peştera în care s-a născut Mântuitorul Hristos. Dacă vedem astfel Proscomidiarul, atunci Discul este însăşi peştera din Bethleem, iar Agneţul însuşi Pruncul Iisus, Fiul lui dumnezeu. Dar în acelaşi timp, Proscomidiarul este şi Mormântul Mântuitorului Hristos din care Acesta a înviat a treia zi. În această accepţiune,Agneţul este trupul Mântuitorului, care peste trei zile va învia din mormânt. Această realitate a Discului - mormânt, implică desigur, caracterul de jertfă ale Sfintei Euharistii.

Faptul că Proscomidiarul şi ceea ce se află pe el este, pe de o parte, peştera din Bethleem, şi pe de altă parte mormântul din care se va scula Hristos, are un sens tainic. Proscomidiarul este peşteră în sensul în care acolo este prezent Agneţul, ca un Miel înaintea istoriei şi peste timp, pentru că ,, în Miel sfârşitul se uneşte cu începutul”. Este de fapt ,, Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii „. Hristos,din veşnicie a fost rânduit de Dumnezeu spre răscumpărarea noastră, prin moartea Sa pe Cruce, astfel încât Mielul jertfit ,, intră în istorie, ia chipul Pruncului şi aceasta înseamnă naşterea din Bethleemul iudeii” ( Paul Evdokimov,Rugăciunea în biserica de răsărit,p.162). Proscomidiarul este în acelaşi timp peşteră şi, la fel, mormânt. În sensul în care şi Naşterea este văzută ca început, ca punct premergător al morţii, al răscumpărării şi Împăcării noastre cu Dumnezeu : ,, noi îl cunoaştem deja pe Hristos răstignit – scria părintele Stăniloaie – în El actele acestea nu mai sunt distanţele, ci reprezintă întregirea persoanei Sale realizate ca om. Actele trecutului se concentrează în El, înghiţind distanţele temporale…..in Hristos cel etern, e lucrător trecutul,prezentul şi viitorul, între care distanţele au dispărut”(Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloaie, op.cit.,p.112-113. În sensul acesta, între Naşterea şi Mormântul Domnului nu mai există distanţă.

Se cade a fi precizat că Prescura din care este scos Agneţul se numeşte aducere, iar Pâinea este considerată ca susţinătoare a vieţii noastre. Pâinea pe care o aducem la Sfântul Altar pentru a se scoate din ea Agneţul, reprezintă, de fapt, ,, aducerea noastră la Dumnezeu, iar scoaterea Agneţului din prescură reprezintă desprinderea Mântuitorului Hristos din pântecele Fecioarei, deci naşterea Sa.

În momentul scoaterii Agneţului, preotul zice : ,, ca un Miel nevinovat spre junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas împotriva celor ce-L tund pe El aşa nu si-a deschis gura Sa”. ,, Miel fără de glas” arată şi întăreşte acceptarea de către Mântuitorul a jertfei de bună voie, fără ripostă.

După scoaterea Agneţului care este aşezat pe Disc cu pecetea în jos (pecetea fiind partea pe care se află înscris : Iisus Hristos învinge ), arătând prin aceasta ca Hristos a venit pentru mântuirea celor de jos, pentru noi oamenii, urmând să fie junghiat Mielul în patru părţi. Agneţul nu este împărţit în totalitatea sa în patru părţi, ci doar miezul aceea arătând ca Hristos făcut om rămâne şi Dumnezeu; coaja rămâne întreagă pentru că prin întruparea şi moartea sa, nu are loc o desfiinţare a ipostasului său dumnezeiesc. După junghiere, Agneţul este ridicat cu pecetea în sus lucru ce indică faptul că Hristos s-a ridicat ca om cu faţa spre Tatăl, spre cer, aceasta, desigur, în numele umanităţii care imploră reluarea comuniunii cu dumnezeirea, comuniune desfiinţată prin păcatul strămoşesc.

Urmează împungerea Agneţului cu copia, de către preot, în partea Iis rostind : ,, Şi unul din ostaşi cu suliţa în coasta Lui a împuns”, aceasta punând în evidenţa împungerea coastei Mântuitorului de către ostaşul roman. După rostirea acestor cuvinte, preotul toarnă in Potir, concomitent, vin şi apă,conţinând spusele de mai înainte : ,, şi îndată a ieşit sânge şi apă”. Preotul binecuvintează amestecarea arătând prin aceasta ce el, de acum, aparţin lui Hristos Dumnezeu , deşi nu la gradul absolut.

După scoaterea Agneţului şi binecuvântarea amestecării vinului şi a apei, urmează scoaterea dintr-o altă prescură a unei miride ( în formă triunghiulară ) ,, intr-u cinstea şi pomenirea PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu. Aşezând mirida aceasta în dreapta Agneţului , preotul rosteşte : ,, statut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită, preaînfrumuseţată îmbrăcată. Aşezarea miridei pentru PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu înseamnă, de fapt, că jertfa lui Hristos din Sfânta Liturghie este făcută spre slava Maicii Sale.Maica Domnului este reprezentată, aşadar de mirida adusă în cinstea Sa, alături de chipul Trupului Fiului Său, Agneţul : ,, Maica Domnului se roagă în fruntea întregii comunităţi ca acest Agneţ să fie primit în jertfelnicul cel mai presus de ceruri şi prefăcut în trupul jertfit al Fiului Ei, care va reperezenta (…) jertfa comunităţii şi a Maicii Domnului însăşi „( pr.prof.dr.Dumitru Stăniloaie ,op.cit.,p.122.

Urmează aşezarea în partea stângă a Agneţului a miridelor pentru cele nouă cete de Sfinţi : Sfinţii Îngeri, Sfinţii Prooroci, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Ierarhi, Sfinţii Mucenici, Sfinţii Cuvioşi, Sfinţii Doctori fără de arginţi, Sfinţii drepţi Părinţi Ioachim şi Ana şi toţi Sfinţii, împreună cu rugăciunile Sfântului a cărui Liturghie se săvârşeşte.

Aceasta demonstrează că toţi aceşti Sfinţi se bucură de aceeaşi slavă, de care se bucură Domnul cel Răstignit şi Înviat, dar nu se află în aceeaşi intimitate cu El, aşa cum se află Maica Lui. Scopul scoaterii acestor miride este la fel, acela de a mijlocii prin rugăciunile lor, primirea pâinii şi a vinului de către Dumnezeu, în vederea prefacerii în trupul şi Sângele Mântuitorului. În partea de jos a discului, sub agneţ, vor fi aşezate mai multe rânduri de miride pentru cei vii, începând cu episcopul locului, conducătorii şi armata ţării, ctitorii Sfântului Locaş ( ai bisericii unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie ) şi nu în ultimul rând pentru cei adormiţi.Pomenirea celor vii , cât şi a celor morţi la proscomidie are un sens profund, sens relevat de părintele Staniloaie în câteva propoziţii : ,, Bucăţica de pâine scoasă pentru fiecare persoană umană distinge pe cei pentru care se scoate, dar şi apropie de Hristos şi între ei , arătându-i în plus ca fiind de aceeaşi fire umană cu Hristos şi între ei. Aceste miride nu sunt scoase cu scopul de a-i împărtăşi din ele pe credincioşi, pentru că din ele nu se împărtăşeşte niciodată nimeni, ele sunt scoase pentru a sta în apropierea Trupului Domnului. În sensul acesta ,, toţi ne unim cu Hristos prin împărtăşire, dar rămânem şi distincţi de El, prin părticelele din care nu se împărtăşeşte nimeni”.Rostul Pomelnicelor date pentru a fi citite la proscomidie de către preot, care scoate ori de câte ori citeşte un nume o miridă, aşezând-o pe Disc,este unul major. Prin aceasta, fiecare dintre noi ne dăruim ,, pe noi înşine şi unii pe alţii „ lui Hristos ,, ştiind că prin aceasta îl vom avea adevărat în veci, La darul oferit nouă de mântuitorul nostru Iisus Hristos, noi răspundem cu un << contra dar>>, dacă se poate spune aşa, oferindu-ne pe noi şi pe toţi cei dragi ai noştri, ca un dar al lui Hristos”. Semnificarea aşezării miridelor pe Disc reprezintă ,, Nunta Mielului Hristos, înconjurat de PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu şi de ÎnainteMergătorul, urmat de Îngeri si de Sfinţi. Este de fapt chipul desăvârşit al Bisericii care acoperă cerul şi pământul, îi cuprinde pe cei absenţi şi pe cei adormiţi, recapitulează universul lui Dumnezeu într-un dat viu”.(Paul Evdokimov,op.cit.p.161.