Morala creștină

I. Introducere

Dupa Reforma, gandirea si simtamintele omului s-au impins in zona rationalului. Ceea ce scapa uzului ratiunii este determinant. Potrivit definitiei generale a moralei „se ocupa cu fapte libere/constiente”. In limbajul intalnit pe strada, in textele liturgice il rugam pe Dumnezeu sa ne ierte pacatele cu voie si fara de voie savarsite. Inseamna ca exista o zona a subconstientului, in care se aduna informatii care stabilesc un raport existential si ontologic cu Dumnezeu.

Aparitia iluminismului face ravagii. Noi traim in aceasta consecinta a iluminismului, o realitate care este produsul unei lumi tehnicizate, unde consideram ca putem face orice. Cum vom vorbi noi oare oamenilor care se robotizeaza sau robotilor care vor deveni cat mai sensibili (umani)? Un echilibru dat de faptul ca tu in calitate de om esti legat de cineva, este si o siguranta (Dumnezeu). Altfel, apare placerea imediata care creeaza dependenta.

Cercetator german: „Mutatia creierului uman (de la 350 cm cubi la gandirea hommo sapiens) s-a produs intr`un singur exemplar de unde s-a raspandit la toti descendentii. Nu se stie daca primul a fost femela sau mascul. Pe ce va bazati? Pe faptul ca structura intima a creierului uman este identica la toti oamenii.”

Regula de aur a Moralitatii: “ Ceea ce tie nu`ti place altuia nu`i face”

II. Despre Virtute si scopul acesteia in gandirea antica si morala crestina

Influenta gandirii greco-romane la dezvoltarea crestinismului, a fost una fundamentala. Dintotdeauna pe noi ne-a interesat gandirea moralitatii. Din momentul in care fiinta pamantului care prin suflarea de viata a lui Dumnezeu ajunge om, totdeauna si-a pus problema moralitatii, pentru ca omul simtea in el OBLIGATIA, faptul ca se simtea in relatie cu cineva. Si-a pus problema moralitatii pentru ca a avut din fasa, din momentul devenirii sale ca om, a avut un REPER, un criteriu, de care a avut constiinta ca e legat in mod absolut, de unde obligatia morala. Ea nu e o constrangere, ci o consecinta logica care iese din constiinta faptului ca suntem legati de cineva in ceea ce suntem noi, structura cea mai intima. Iar aceasta ne da constiinta/mandria constiintei a ceea ce suntem. In afara spatiului ordonat de revelatia supranaturala, moralitatea a fost randuita de constiinta morala naturala care s-a exersat intr`un anumit spatiu cultural, anumita epoca, la anumite persoane. Cand vorbim despre moralitate, ne gandim la o stare de spirit si la acel mod de comportare prin care omul sau unii oameni exceleaza fata de fiintele de sub nivelul lor sau fata de semenii lor. Elementele fundamentale prin care omul se deosebeste de ceilalti oameni sunt calitatile personale individuale si modul in care omul se serveste de aceste calitati si de modul in care omul se serveste de ceea ce tine de natura lui si de calitatile sale individuale.

Sf Grigorie Dascalul - prima traducere a lui Teodoret de Cyr (anatemizat la sin V), ulterior considerat Fericitul Teodoret. Spune ca el face distinctia intre ceea ce tine de natura omului care este un DAR de la Dumnezeu si de calitatile individuale ale omului. Nu putem schimba ceva ce tine de natura noastra dar putem schimba ceva ce tine de calitatile noastre umane. Fiecare fiinta umana are un set de calitati in care ceea ce este in natura poate excela. Oamenii pana la un anumit nivel au o natura asemanatoare fiintelor de sub nivelul lor (hranire, reproducere), dar pot excela de ceea ce este specific. In acest fel oamenii se disting de aceste fiinte si se disting si intre ei.

Calitatile personale sunt cele care il disting pe om in masura in care aceste calitati ii asigurau omului EUDEMONIA - starea de bine (care poate fi spirituala, materiala, dar de fapt o realitate in viata fiecarui om).