Primele Erezii Antitrinitare

Aici trebuie să spunem că înainte de ARIE au existat erezii care au atacat şi chiar păgubit UNITATEA persoanelor Sfintei TREIMI. Inspiraţia a avut-o mai ales din iudaism, care a apărat şi a aprofundat UNITATEA DUMNEZEIRII cu cea mai mare vervă şi ardoare. Pentru unii cugetători creştini era greu să conceapă UNITATEA luată ca esenţă exprimată în trei ipostaze. Spre a nu păgubi din punct de vedere ideologic MONOTEISMUL, au căutat diferite soluţii în planul gândirii teologice pentru a împăca UNITATEA de esenţă a Sfintei Treimi cu trinitatea persoanelor treimice.

În limbajul teologic unitatea fiinţială a Lui Dumnezeu se numea „ MONARHIA" μοναρχια adică o singură persoană sau o singură entitate care conduce lumea, după citatul Sfântului Apostol Pavel „ Un Domn, O Credinţă, Un Botez, Un Dumnezeu Tatăl ’’

Astfel a luat fiinţă fenomenul ereziologicantitrinitar. La temelia acestui fenomen, în procesul gândirii, au stat atât concepţiile neoplatonice cat şi concepţiile teo - filosofice ale gnosticismului în care Principiului prim, acel mare UNIC şi Necunoscut I se subordonau celelalte principii - NOUS, Spiritul sau Intelectul şi sufletul lumii ψιχρ , iar la gnostici arhonii şi eonii au toate împărţirile şi ierarhizările lor.

Aşa că ANTITRINITARISMUL este prima mare controversă teologico - dogmatică ivită în sânul Comunităţii Bisericii Creştine. Acest antitrinitarism incipient este preludiul marilor controverse teologico-dogmatice din secolele IV - VII care vor afecta Hristologia, Mariologia şi chiar Dogma ECLESIOLOGICĂ prin înfătişarea Unităţii Bisericii. Înainte de Sinodul I ECUMENIC de la Niceea din anul 325, Biserica prin Părinţii săi luminaţi de adevărul divin au combătut MONARHISMUL sau UNITARISMUL cu de- fecţiunile sale de MONOTEISM ABSTRACT şi a scos in evidenţă deosebirea ipostatnică a persoanelor Sfintei Treimi - TATĂL, FIUL şi SFĂNTUL DUH - TREIMEA cea de o fiintă si nedespărtită.

În procesul ereziologic au existat în Biserică două categorii de eretici ANTITRINITARI si anume :

- ANTITRINITARII DINAMICI şi

- ANTITRINITARII MODALISTI sau SABELIENI

1. ANTITRINITARISMUL DINAMIC pentru a explica Unitatea DUMNEZEIRII învaţă că Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt persoane distincte ale SFINTEI TREIMI , ci doar PUTERI - δναμεις sau însuşiri ale Lui Dumnezeu. Observă aici o interpretare greşită asociată interpretărilor mitologice date de către şcoala egipteană din Heliopolis şi de neoplatonici în care zeii nu sunt decât atributele sau calităţile personificate ale marelui ZEUS care este părintele zeilor şi izvorul nesecat al tuturor energiilor cosmice. Aceeaşi erezie a fost răspândită la sfârşitul secolului II de Teodor Curelarul, Teodot Bancherul ( Dubai - Larul ) şi Artemon sau Artemas. Reprezentantul cel mai de seamă al antitrinitarismului dinamic a fost însă episcopul Antiohiei Pavel de SAMOSATA ( 262 - 269 ). Pentru acest ereziarh antitrinitar, HRISTOS nu este Fiul Lui Dumnezeu ca persoană, născut in chip supranatural din Sfânta Fecioara MARIA, ci LOGOSUL sau RAŢIUNEA Lui DUMNEZEU care este proprie esenţei Tatălui şi care a locuit ca putere βυναμεις a Lui Dumnezeu în Omul natural Iisus. Unul este Dumnezeu Tatăl, iar Fiul Său există in El după cum raţiunea există în om. Observăm aici o foarte pregnantă influenţă neo- platonică şi chiar gnostică, Dumnezeu Tatăl împreună cu Logosul formează după Pavel din Samosata o singură persoană εν προσωπον ο θεος. Cuvântul PROSOPON εν προσωπον înseamnă o singură FAŢĂ , o singură ÎNFĂŢISARE a DIVINITĂŢII ceea ce desfiinţează complet nu numai TRINITATEA, dar chiar şi Lucrarea în care se manifestă teologia şi cosmio - persoanele Sfintei Treimi. Astfel, după modelul neoplatonic filonian - alexandrin, Pavel din Samosata identifică Logosul cu Înţelepciunea Lui Dumnezeu σοφ θεον , dar în acelaşi timp Logosul Lui Dumnezeu λογος θεον este identificat şi cu Duhul Sfânt, ceea ce duce la excluderea şi