Săvârșirea Tainei Botezului

Rezumat

Botezul pune temelia vieţii creştine. Întreaga sănătate trupească şi duhovnicească a creştinului depinde de modul în care s-a aşezat fundamentul vieţii lui creştine. În sensul acesta, problema Botezului este o problemă fundamentală care trebuie să ne preocupe atât ca teologie, dar şi în latura practică, în ceea ce priveşte săvârşirea lui corectă, după rânduială şi în acord cu tradiţia Bisericii dintru începuturi. Studiul de faţă analizează problema săvârşirii Botezului numai prin afundare, dintr-o perspectivă biblică, patrstică, canonică, liturgică şi pastorală, propunând cu apăs păstrarea practicii acesteia a săvârşirii lui, ca fiind singura autentică, aşa cum prevede şi rânduiala liturgică din Molitfelnic, în mod unitar, în toate zonele ţării.

Cuvinte cheie: botez, afundare, biblic, patristic, canonic, liturgic, pastoral

I. Introducere.

Botezul pune temelia vieţii creştine. Întreaga sănătate trupească şi duhovnicească a creştinului atârnă de felul în care s-a pus temelia, de modul în care s-a aşezat fundamentul vieţii lui creştine. Pe acest fundament se va aşaza şi întări întreaga structură a vieţii creştinului, ca “viaţă în Hristos”. Dacă fundamentul nu este pus în mod temeinic, dacă el nu este solid, ci s-a pus în mod superficial, acţionându-se în funcţie de circumstanţe, atunci întreaga structură duhovnicească care se va aşeza pe o astfel de temelie va fi şubrdă, din pricina faptului că nu găseşte terenul solid pe care să se poată dezvolta în mod sănătos.

În sensul acesta, problema Botezului este o problemă fundamentală care trebuie să ne preocupe atât ca teologie, dar şi în latura practică, în ceea ce priveşte săvârşirea lui corectă, după rânduială şi în acord cu tradiţia Bisericii dintru începuturi.

Studiul de faţă analizează problema săvârşirii Botezului numai prin afundare, propunând cu apăs păstrarea practicii acesteia a săvârşirii lui, ca fiind singura autentică, aşa cum prevede şi rânduiala liturgică din Molitfelnic, în mod unitar, în toate zonele ţării.

II. Terminologia biblică privitoare la Taina Botezului.

Termenul Botez este redat în Sfânta Scriptură prin substantivul care înseamnă afundare, scufundare. Acest substantiv provine de la verbul care în limba greacă clasică înseamnă a afunda, a scufunda, a înmuia, a îmbiba, a spăla, a şterge .

Verbul ζeste folosit în Noul Testament pentru Botezul creştin (Matei XXVIII, 19; Marcu XVI, 16; Fapte II, 38; VIII, 12-13, etc.)

De asemenea, subsatantivele şi ς constituie şi ele termeni tehnici, creaţi special pentru a desemna Botezul creştin .

Aşadar, termenul este un cuvânt nou desemnând “o nouă realitate – anume marea noutate a Botezului în Trupul lui Hristos” . Acest termen exprimă afundarea în apă, sub forma acoperirii şi copleşirii, respectiv sub forma îngropării (“prin asemănarea morţii Lui” – Romani VI, 5). De altfel, Mântuitorul aseamănă moartea Sa cu botezul, atunci când zice: “Botezul (cu care Eu Mă botez” (Matei XX, 22-23; Marcu X, 38-39). Sau într-alt loc: “şi cu botez (am a Mă boteza” (Luca XII, 50). Din toate acestea, reiese cu claritate faptul că “înţelegerea botezului creştin ca îngropare-înviere cu Hristos, implică în mod necesar săvârşirea acestuia prin afundare.

III. Temeiurile biblice privitoare la săvârşirea Botezului prin afundare.

Botezul Domnului în apele Iordanului este o prefigurare a Botezului creştin, constituind temeiul şi modelul acestuia. Relatările Noului Testament privitoare la acest Botez, lasă să se înţeleagă că acesta a avut loc prin coborârea şi ieşirea Mântuitorului din apă, fiind vorba despre afundare: “Iar botezându-Se (θς) Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis …” (Matei 3, 16); “Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise …” (Marcu 1, 10).

De asemenea, iconografia Botezului Domnului, Îl înfăţişează pe Acesta stând într-un mormânt de ape, ceea ce trimite către aceiaşi realitate a afundării. Aşadar, Mântuitorul Hristos, primind să fie botezat în râul Iordanului, consfinţeşte practica afundării, ca mod al săvârşirii Botezului.

O altă prefigurare a Botezului creştin o constituie convorbirea Mântuitorului Hristos cu Nicodim, în care-i vorbeşte acestuia despre Botez, ca naştere din nou “din apă şi din Duh”: “Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu … Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh duh este. Nu te mira că ţi-am spus că trebuie să vă naşteţi de sus (Ioan III, 3, 5-7). Sintagma “naştere de sus” din textul amintit “sugerează … ideea că prin botez credinciosul actualizează pe plan subiectiv itinerariul “coborâre-înălţare”, care caracterizează lucrarea mântuitoare a Domnului” . Astfel, “scufundarea în apa botezului, naştere de sus în jos, care corespunde “coborârii” din cer a Fiului prin întrupare, este urmată de mişcarea de ridicare, corespunzătoare Învierii şi Înălţării Domnului la ceruri” . Aşadar, afundarea în cristelniţă are tocmai conotaţia naşterii de sus, ca ridicare din apă şi moarte, ca părtăşie la patima lui Hristos, prin afundarea în apă. Astfel, prin Botez, noi ne naştem de sus, coborând, asemeni lui Hristos prin Patima şi Moartea Sa, pentru a şi învia împreună cu El şi tot prin El a ne înălţa la ceruri (Romani VI, 3, ş.u.).

Toate mărturiile biblice nou-testamentare demonstrează săvârşirea Sfintei Taine a Botezului numai prin afundare. Astfel, în Evanghelia Sfântului Matei, textul referitor la instituirea Tainei Sfântului Botez: “Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le (ζς) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh…” (Matei 28, 19), cuprinde termenul ζ, care se referă, după cum arătam la începutul studiului, la săvârşirea Botezului prin actul afundării.