Sectologie

Misiologia este disciplina teologica prin care sunt analizate mijloacele de realizare a adevaratei misiuni crestin-ortodoxe, care vizeaza promovarea valorilor Ortodoxiei în contextul ecumenismului contemporan si apararea dreptei credinte de ratacirile eterodoxe.

Vechea denumire a disciplinei – Îndrumari misionare – arata, o data în plus, ca scopul acesteia a fost si este nu numai acela de a teoretiza notiuni abstracte, ci de a indica modurile în care acestea sunt puse în practica în viata crestina.

A fost preferata, totusi, denumirea de Misiologie pentru ca defineste mai bine, din punct de vedere structural, locul disciplinei: în sectia SISTEMATICA a Teologiei, alaturi de Dogmatica, Morala, Teologie Fundamentala, Spiritualitate, Apologetica si Istoria si Filosofia Religiilor – materii cu care se înrudeste prin continut si metode de cercetare. Aceasta nu înseamna ca, prin formulari sistematice, se neglijeaza aspectul practic al studiilor, întrucât finalitatea lor este aceea de a forma buni misionari – buni slujitori ai Bisericii în viata de zi cu zi.

Obiectul disciplinei corespunde celor doua aspecte ale misiunii Bisericii:

1. aspectul ofensiv, care presupune deschiderea Bisericii Ortodoxe catre lume si initierea unor actiuni specifice de propovaduire a adevarului revelat, vizând trei categorii de persoane: crestinii ortodocsi secularizati, ateii si adeptii altor culte si religii;

2. aspectul defensiv, care consta în cercetarea gruparilor crestine, pseudo-crestine si necrestine care activeaza pe teritoriul tarii noastre si încearca, prin forme de prozelitism vizibil sau mascat, sa-i atraga la ratacirile lor pe ortodocsii români, discreditând adesea Biserica noastra si învataturile ei. Pe de alta parte, obiectul acestui curs îl constituie studierea temeinica a celor mai întâlnite abateri de la dreapta-credinta, numite îndeobste „obiectii sectare” (învataturi sau practici eretice), dezbatute frecvent în cadrul interactiunilor dintre ortodocsi si eterodocsi.

Importanta disciplinei este foarte mare – aceasta rezida în actualitatea temelor tratate, atât sub aspect teoretic, cât si ca finalitate practica. Se constata în ultima vreme o tendinta spre secularism si laicizare, abandonarea sensului crestin al vietii si parasirea, practic, a Bisericii vii de catre multi care-si zic „crestini”, precum si o înmultire a gruparilor eterodoxe pe pamânt românesc, un reviriment al prozelitismului sectar si o predilectie crescuta pentru denigrarea Bisericii Ortodoxe Române. Fata de toate acestea, avem datoria sa luam atitudine ferma.

Disciplina nu urmareste promovarea unei polemici în relatiile cu celelalte Biserici, culte sau secte, recunoscute sau nu de catre statul român, ci o informare clara a propriilor credinciosi atât asupra învataturilor acestora, cât si asupra atacurilor lansate la adresa noastra, pentru apararea dreptei credinte.

Disciplina Misiologie se asociaza adesea cu materia numita Ecumenism, care se poate aborda din doua perspective: una istorica, mai potrivita a se trata în cadrul Istoriei Bisericesti Universale, si una doctrinara, pe teme si probleme majore aflate în studiul dialogurilor ecumenice la diverse niveluri, care îsi are locul, în mod evident, în cadrul sectiei Sistematice a Teologiei.

Bibliografia necesara studiului Misiologiei este o oglinda, practic, a istoriei disciplinei: o disciplina relativ noua în cadrul Teologiei, datorita faptului ca perioada comunista a reprimat orice forma de manifestare a misiunii, iar impactul formatiunilor eterodoxe asupra românilor ortodocsi este de data relativ recenta.

Se evidentiaza:

- Tratate de Sectologie clasice (pâna în 1948): Pr. Petru Deheleanu, Sectologia, Arad, 1948; Pr. Al. N. Constantinescu, Sectologia, Bucuresti, 1943 – f. valoroase pentru stil, metoda de abordare a discursului stiintific, cât si pentru temele prezentate, care oglindesc realitatile epocilor respective. Au si o carenta majora: din cauza „dinamicii” fenomenului sectar, multe notiuni sunt depasite, unele grupari sectare din acele timpuri s-au dizolvat sau au fost atrase de alte formatiuni similare, iar foarte multe dintre cele extrem de active astazi lipsesc din „vizorul” autorilor pentru simplul motiv ca înca nu aparusera pe glob sau în România.

- Perioada comunista – în care apare manualul Îndrumari misionare, (1986) sub coordonarea pr. prof. dr. Dumitru Radu, supranumit „cartea de Sectologie fara secte”, deoarece nu prezinta gruparile religioase - fie ele structurate sau nu în cadrul legal al epocii, ci se ocupa exclusiv de teme doctrinare, fara a mentiona autorii doctrinelor considerate eretice, pentru a nu deranja politica regimului de atunci. Masiva lucrare (943 pagini) are, totusi, o valoare incontestabila.