Extras din curs

I. Sfântul Haralambie era episcop, adică un urmaș al Apostolilor ales dintre ieromonahi (preoții-călugări) și care hirotonește pe toți preoții dintr-o anumită eparhie.

II. Împăratul Septimiu Sever i-a poruncit să nu le mai vorbească oamenilor despre Hristos-Dumnezeu și să se închine la zei, însă Sfântul Haralambie a continuat să îi convertească pe păgâni la creștinism și de aceea a fost arestat.

III. Când un om - Luchie l-a lovit pe Sfântul Haralambie, mâinile i s-au rupt, iar când conducătorul Luchian l-a scuipat pe Sfânt, capul i s-a sucit. Totuși, Sfântul s-a rugat pentru ei, iar Dumnezeu i-a vindecat și Luchie s-a botezat devenind creștin.

IV. Apoi, un cal a vorbit ca un om prin minune luându-i apărarea Sfântului Haralambie și cerându-le soldaților să-l dezlege. Sfântul Haralambie a și izgonit un înger rău care intrase într-un om din cauză că acela omorâse pe cineva de la care voia să fure.

V. La cererea împăratului, Sfântul a înviat și un mort, iar când soldații au vrut să-i ardă barba, un foc mare s-a întors asupra lor arzând șaptezeci de păgâni.

VI. Vorbind împăratul împotriva Mântuitorului Hristos, s-a făcut cutremur, iar din nori se auzeau fulgere și tunete, împăratul și un slujitor nemaiputând să se miște. Abia când a venit fiica împăratului - Galini și l-a rugat pe Sfântul Haralambie să se roage pentru ei, Dumnezeu i-a eliberat. Fiica împăratului a avut și o viziune cu o grădină în care ea stătea, dar pe tatăl ei îl dădea afară Paznicul. Sfântul Haralambie i-a explicat că acea grădină era Raiul și că Paznicul era Hristos, Care Îl va izgonit pe împărat în iad.

VII. Galini a răsturnat apoi statuile zeilor. De asemenea, când Sfântul Haralambie s-a sprijinit de un stâlp uscat, acesta a înverzit, devenind copac, mulți venind la Ortodoxie prin Taina Botezului după ce au văzut această minune.

VIII. Când a trecut Sfântul Haralambie în veșnicie, s-au deschis Cerurile și Domnul Iisus Hristos S-a pogorât pe un scaun de smarald cu Îngerii să-i ia sufletul, spunându-i: „- Vino, Haralambie, prietenul Meu, cel ce ai răbdat multe pentru numele Meu. Cere de la Mine ce voiești și îți voi da ție.”

Pilda Talanților

I. Dumnezeu este Creatorul și Stăpânul a tot ceea ce există. După ce a terminat creația, nu a părăsit-o, ci îi poartă de grijă neîncetat. Omul este coroana creației, adică cea mai de preț făptură de pe pământ. Noi nu avem nimic de la noi înșine sau prin puterile noastre. Totul, chiar si viața, le-am primit în dar de la Dumnezeu. Încă din momentul nașterii noastre, El ne înzestrează cu diverse daruri, cum ar fi: inteligență, voce frumoasă, sensibilitate, aptitudini artistice sau sportive și alte diferite talente.

II. Unii au primit mai multe daruri de la Dumnezeu, iar alții mai puține. Dumnezeu le împarte ținând cont de puterea fiecăruia de a folosi. Fiecare om este chemat să își înmulțească și îmbunătățească talentele primite, folosindu-le pentru binele său si al semenilor. Dumnezeu ne cere să ne folosim darurile și ne va judeca dacă le îngropăm fără folos.

III. De la cei care au primit mult, Dumnezeu așteaptă mult, iar de la cei care au primit mai puțin, El așteaptă atât cât pot da aceștia. Omul leneș ține aceste daruri „îngropate”, adică nu le folosește nici pentru sine și nici pentru cei din jur. Acest refuz de a ne înmulți darurile pentru folosul semenilor noștri este un păcat mare.

IV. Suntem chemați să folosim darurile primite de la Dumnezeu, împărtășindu-le și semenilor noștri. Totuși, să ne ferim de a ne mândri cu talentele si calitățile noastre! De asemenea să nu îi disprețuim pe cei care nu sunt atât de înzestrați, pentru că ceea ce avem nu este meritul nostru, ci este un dar de la Creatorul nostru. La Dumnezeiasca Liturghie preotul spune: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate”. Aceasta înseamnă că totul este un dar de la Hristos-Dumnezeu.