Stare sufletelor dupa moarte

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Stare sufletelor dupa moarte.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 7 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Religie

Extras din document

Viaţa presupune activitate. În acest sens putem spune că şi viaţa repausaţilor presupune o activitate, fiindcă sufletul lor este activ cu toate funcţiile sale. El cugetă, doreşte şi voieşte. Dovada ne-o dă Domnul prin parabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31). Dacă se zice despre sufletele drepţilor că se duc „în loc de odihnă”, nu trebuie să înţelegem că ele sunt inactive, deoarece inactivitatea e incompatibilă cu natura sufletului. Prin urmare, această expresie arată că activitatea sufletelor drepţilor e lipsită de orice „oboseală”, adică de orice pasiune, nefiind tulburată de nimic. E o stare plăcută sufletului, prin liniştea care i-o asigură.

Numeroşi Sfinţi Părinţi descriu fericirea drepţilor ca şi nefericirea păcătoşilor în culori foarte vii. Sfântul Ioan Gură de Aur descrie fericirea drepţilor îndată după moarte, deci după judecata particulară, ca fiind viaţă netulburată, locul unde numai este nici întristare, nici durere, unde nu sunt nici boli, nici pricini de păcate, unde nu mai este „al meu” şi „al tău”, acest cuvânt rece care introduce în viaţă toate relele şi a născut nenumărate războaie. Cel drept e fericit fiindcă s-a urcat la o altă cetate, la cea a lui Dumnezeu, şi părăsind Biserica aceasta de pe pământ, petrece în cea a celor născuţi şi înscrişi în cer şi lăsând sărbătorile acestea, s-a mutat la sărbătoarea îngerilor (Evrei 12, 22-24). Aici e o viaţă trăită într-o sărbătoare fără de sfârşit, iar în loc de belşug de grâu, de orez, de fructe, e peste tot numai rodul Duhului: iubire, bunătate, blândeţe; în loc de bărbaţi vestiţi şi frumoşi îmbrăcaţi, zeci de mii de îngeri, mii de arhangheli, cete de prooroci, adunări de drepţi, iar în mijloc stă Împăratul, pe care cei de faţă îl văd neîncetat, pe cât pot ei să vadă, iar Acela îi împodobeşte pe toţi cu strălucirea slavei Sale.

Dar viaţa de dincolo de mormânt este o continuare a vieţii pământeşti. Aceasta înseamnă că fiecare duce cu sine dispoziţiile sufleteşti pe care le-a avut în ultimele clipe ale vieţii. Dincolo, nimeni nu-şi mai poate schimba aceste dispoziţii. Acolo nimeni nu mai are libertatea şi posibilitatea de a se decide pentru bine sau pentru rău, ci numai continua linia pe care a avut-o în pragul morţii. Viaţa pământească este timpul semănatului, iar viaţa de după moarte e timpul secerişului. Drept aceea, cei buni au raiul în inima lor încă aici pe pământ, şi-l duc cu ei dincolo, iar cei răi au aici, pe pământ, iadul în ei şi cu el pleacă şi dincolo. Cei buni, cei ce trăiesc în comuniune cu Dumnezeu aici, în comuniune şi în fericire vor trăi şi dincolo, pe când cei ce urăsc pe Dumnezeu şi trăiesc departe de El aici pe pământ, departe vor trăi şi dincolo de mormânt. Cei ce pleacă de aici împovăraţi de păcate, sunt traşi în jos de acea povara, şi nu-şi pot lua zborul să se înalţe la Dumnezeu. Cei ce au iubit aici, iubesc şi dincolo, iar cei ce au trăit aici cu ură, cu ură trăiesc şi dincolo. Şi cum rezultatul final al iubirii este bucuria şi fericirea, iar al urii, chinul, urmează că sufletele în viaţa de dincolo sunt fericite sau nenorocite. Şi o stare şi alta sunt rezultatul şi răsplata vieţii pământeşti a fiecăruia.

Dacă între virtuoşi şi păcătoşi nu există comuniune aici pământ, înseamnă că ea nu va exista nici în viaţa viitoare. Singurele legături în lumea de dincolo, între unii şi alţii, par a se reduce la aceea că ei se văd unii pe alţii şi că cei buni compătimesc pe cei răi.

Starea în care se află cei drepţi se numeşte rai, iar cea a păcătoşilor se numeşte iad.

I. Raiul

Cuvântul „rai” înseamnă în primele capitole ale Genezei (cap. 2 şi 3) o grădină frumoasă cu flori şi plină cu tot felul de pomi şi arbori, spre a oferi omului o stare de fericire.

De aici vedem că cuvântul are sensul de loc şi stare:

1. Locul în care se aflau primii oameni până la căderea în păcat (Facerea 2, 8; 3, 23).

2. Starea în care se află sufletele drepţilor de la judecata particulară până la judecata universală (Luca 23, 43)

3. Starea în care se află drepţii înviaţi (cu trup şi suflet), de la judecata universală în veşnicie. Această stare din urmă se numeşte: viaţa sau fericirea veşnică.

Acest loc şi stare se mai numeşte în Sfânta Scriptură: împărăţia cerurilor; împărăţia lui Dumnezeu, Casa Tatălui ce resc (Ioan 14, 2), Viaţa cu Iisus Hristos (Ioan 14; 4), cer (II Corinteni 5, 1), bucuria Domnului (Matei 25, 21). Biserica îl mai numeşte „loc luminat, loc cu verdeaţă, loc de odihnă, de unde a fugit durerea, întristarea şi suspinarea”.

În rai toţi drepţii sunt fericiţi, toţi posedă bunurile dorite; toţi au ajuns la idealul urmărit în viaţă, toţi sunt în apropierea lui Dumnezeu şi se bucură de binefacerile lui. Însă starea lor de dreptate şi sfinţenie diferă la unui la altul, fiecare se află în gradul corespunzător lui de fericire. Mântuitorul a spus: „În casa Tatălui Meu mai multe lăcaşuri sunt” (Ioan 14,2). Sfântul Vasile cel Mare scrie în acest sens: „Fiindcă la Părintele ceresc sunt multe lăcaşuri, unii se vor odihni într-o stare mai perfectă şi mai înaltă, iar alţii într-o stare inferioară; dar toţi se vor cinsti cu liniştea”. Diferenţa gradelor de fericire nu va avea ca urmare, invidia celor dintr-un grad inferior faţă de cei dintr-un grad superior, fiindcă fiecare va vedea că a primit toată fericirea de care e capabilă fiinţa sa, a primit tot ce i se cuvenea lui după dreptatea şi după iubirea lui Dumnezeu.

Revelaţia divină ne arată că drepţii din rai sunt liberi de orice necaz, trăiesc în comuniune cu Mântuitorul şi preamăresc pe Dumnezeu. Pentru viaţa lor virtuoasă şi Dumnezeu îi preamăreşte şi-i răsplăteşte cu bunuri duhovniceşti:

1. Cei din rai sunt liberi de necaz.

Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nici

Fisiere in arhiva (1):

  • Stare sufletelor dupa moarte.doc