Studiu Biblic Sistematic

Elemente de baza

Studiul biblic sistematic înseamnă un procedeu, sau o abordare ordonată, logică, de a studia Biblia pentru a determina înţelesul ei şi spre a-i aplica adevărurile ei. Studiul sistematic se ocupă atât de paşii corecţi ce tebuie folosiţi cât şi de ordinea în care urmează aceşti paşi. Fapte 17:11, 2 Timotei 2:15.

Trei paşi principali:

A. Observă textul

Întrebare : Ce spune textul? Faptele 17:11

B. Interpretează textul

Întrebare: Ce înseamnă? Faptele 8:30-35

C. Aplică textul

Întrebare: Ce sa fac? Faptele 22:8-10

A. Observă textul

I. Aspecte generale:

1. Concentrează-ţi atenţia asupra textului punându-ţi întrebarea „ Ce spune textul?”

2. Notează ce vezi, ce descoperi în text.

-citeşte în duh de rugăciune

-citeşte bizuindu-te pe călăuzirea şi iluminarea Duhului Sfânt,

-citeşte în mod repetat,

-citeşte cu răbdare,

-citeşte cu un scop anume.

3. Observă cu acurateţe, cu precizie.

Caută să eviţi următoarerle greşeli în procesul de observare:

-a considera că ştii deja ce spune textul,

-nesesizarea tuturor detaliilor,

-a ajunge la concluzii gerşite,

-a vedea ce nu este în text.

„Diferenţa dintre citire şi studiu este ca diferenţa dintre a pluti cu barca în derivă şi a vâsli pentru a ajunge la detinaţie”. Oscar Feucht

II. Pune-ţi întrebări despre text:

1. Cine sau despre cine se vorbeşte?

2. Care este subiectul sau ideea discutată?

3. Unde are loc acţiunea sau discuţia?

4. Când are loc activitatea sau discuţia?

5. De ce are loc activitatea? (scopul)

6. Cum răspund cei implicati? (atitudini, vorbe, fapte)

III. Ce sa cauţi:

1. Forma literară

Există patru forme literare, principale în Biblie: naraţiunea, discursul, poezia şi profeţia.

Naraţiunea comunică istoria şi adevărul în forma faptelor, povestirilor, pildelor, relatărilor, bibliografiilor dintr-o perspectivă teologică.

Caracteristicile naraţiunii sunt:

-face apel la la emoţii şi imaginaţie prin crearea „imaginii mentale”,

-deseori relevează dezvoltarea sau deteriorarea caracterului( Iosif, Solomon),

-relevează adesea adevărul legii semănatului şi seceratului,

-demonstrează uneori cum Dumnezeu se raportează la oameni şi naţiuni,

-de obicei comunică un punct important sau invaţă principii de aplicat,

-rare ori include porunci directe pentru noi.

Exemple: Genesa, Exodul, Numeri, 1,2Samuel, Faptele.

Atenţie! Nu toate detaliile sunt semnificative în cazul naraţiunii.

Discursul prezintă idei, concepte, doctrină, sau fapte într-un stil logic, ordonat, deseori sub formă de compediu (expunere scurtă, concisă a unei idei sau principiu), scrisoare sau predică.

Caracteristile discursului sunt.

-relevează adevărul în mod direct,

-face apel la minte şi intelect,

- arată aproape fără excepţie progresia şi dezvoltare gândului,

-deseori include îndemnuri şi porunci,

- de obicei conduce la o concluzie sau la o provocare la acţiune.

Exemple: Porţiuni-Deuteronom şi Levitic, Matei 5-7, Romani, Efeseni, Evrei.

Atenţie! Există pericolul de a vedea părţile distincte ale pasajului dar a scăpa din vedere punctul principal sau tema.