Studiul Noului Testament

Curs
8.6/10 (9 voturi)
Domeniu: Religie
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 230 în total
Cuvinte : 157933
Mărime: 1.31MB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Pr.lect.dr. Ilie Melniciuc-Puica
pentru studentii din anul I de la Facultatea de Teologie din Iasi, este un suport de curs;

Cuprins

CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR.3

SFÂNTUL APOSTOL PAVEL.25

EPISTOLA CĂTRE ROMANI.41

EPISTOLA I CĂTRE CORINTENI.49

EPISTOLA a II-a CĂTRE CORINTENI.62

EPISTOLA CĂTRE GALATENI.69

EPISTOLA CĂTRE EFESENI.81

EPISTOLA CĂTRE FILIPENI.93

EPISTOLA CĂTRE COLOSENI.100

EPISTOLA I CĂTRE TESALONICENI.114

EPISTOLA a II-a CĂTRE TESALONICENI.122

EPISTOLA I CĂTRE TIMOTEI.131

EPISTOLA a II-a CĂTRE TIMOTEI.146

EPISTOLA CĂTRE TIT.150

EPISTOLA CĂTRE EVREI.154

EPISTOLA CĂTRE FILIMON.171

EPISTOLELE SOBORNICEŞTI.175

EPISTOLA SFÂNTULUI IACOV.176

EPISTOLA I A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU.184

EPISTOLA a II-a A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU.194

EPISTOLELE SFÂNTULUI IOAN.202

EPISTOLA SFÂNTULUI IUDA.212

APOCALIPSA.215

Extras din document

CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR

Alegerea celor doisprezece s-a făcut dintr-un număr mai mare de ucenici (Lc. 6, 13), Mântuitorul numindu-i Apostoli. Pe aceştia îi va considera prieteni şi nu slugi (In. 15, 15), pentru că ei aveau să fie cei mai apropiaţi ucenici ai Domnului, făcându-se martorii Întrupării, Botezului, Transfigurării, Învierii şi Înălţării Sale. Ei L-au cunoscut personal pe Domnul slavei, Hristosul, Mesia lui Dumnezeu, L-au auzit, L-au văzut şi L-au atins (I In. 1, 1).

Ei nu trebuie confundaţi cu cei 70(2) ucenici, care şi ei Îl urmau pe Mesia, dar nu în măsura în care Îi slujeau cei doisprezece. Cei 70(2) de ucenici sunt amintiţi numai de Sfântul Luca (Lc. 10, 1), aleşi de Învăţătorul pentru că „secerişul era mult, dar lucrătorii puţini” (Mt. 9, 37), iar „mulţimile care-L urmau erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor” (Mt. 9, 36).

Ucenicilor Lui, Hristos S-a revelat pe Sine prin minunile săvârşite, ajutându-i să înţeleagă că originea Sa este dumnezeiască. Pe ei i-a format în scopul slujirii mântuitoare, sădind adânc în inimile lor credinţa. Cu toate că erau „oameni săraci, fără autoritate şi cultură, totuşi erau plini de virtuţi şi devotament; în simplitatea inimii lor slujeau cu aleasă dăruire şi aduceau un fierbinte omagiu Stăpânului”. Cu toate acestea ochii şi inimile lor nu puteau percepe tainele nepătrunse izvorâte din cuvintele şi faptele Învăţătorului. Acest lucru se poate vedea, printre altele, din faptul că după minunea înmulţirii pâinilor şi săturarea a 5.000 de bărbaţi, afară de femei şi copii (Mt. 14, 15-21; Mc. 6, 37-44), Apostolii au fost martorii unui eveniment ce a produs mare tulburare în sufletul lor: umblarea pe mare a Mântuitorului.

Sfântul Evanghelist Marcu explica motivul pentru care erau peste măsură de uimiţi: „căci nu pricepuseră nimic de la minunea înmulţirii pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată” (Mc. 6, 52).

În alte împrejurări ucenicii au întâmpinat dificultăţi în înţelegerea cuvintelor Învăţătorului lor: „greu este cuvantul acesta! Cine poate să-l asculte?” (In. 6, 60). Sfântul Evanghelist Ioan menţionează chiar că „mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El” din acest motiv (In. 6, 66), adeverindu-se astfel cuvântul Mântuitorului: „mulţi chemaţi, dar puţini aleşi” (Mt. 20, 16).

Aşa cum afirma Sfântul Chiril al Alexandriei, ales devine cel care răspunde chemării, care se face prin Harul lui Dumnezeu (Gal. 1, 15), deşi Mântuitorul „niciodată n-a căutat să atragă pe ucenicii Săi la apostolat, arătându-le lor demnitatea, onoarea sau avantajele momentane de care puteau să se bucure”, dimpotrivă, i-a avertizat că vor îndura sacrificii în misiunea lor şi i-a deprins, totodată, cu truda şi încercările grele: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (In. 16, 33; Mt. 10, 16; Mc. 13, 11).

Cei doisprezece au rămas cu Învăţătorul lor, căci au recunoscut în El pe „Hristosul” lui Dumnezeu: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu” (In.6, 68-68). Fidelitatea cu care au răspuns chemării lui Hristos i-a ridicat la cinstea apostolatului, deşi unul avea să se departeze definitiv de Cuvântul vieţii, trădându-L pe Învăţătorul său (In. 6, 70-71). Acesta, Iuda Iscarioteanul, n-a lucrat conform chemării, nu s-a sârguit să sporeasca darul cu care a fost înzestrat, ba mai mult a fost nepăsător faţă de el (I Tim. 4, 14), căzând din slujirea Celui Drept în slujirea celui ce pierde sufletele (Fapte 1, 16-20). Putem spune că alegerii sale de către Mântuitorul, el a răspuns prin re-alegerea sa spre pierzare. Şi ceilalţi Apostoli L-au părăsit pe Mesia, când pătimea pentru omenire (Mt. 26, 31), Sfântul Petru lepădându-se chiar cu jurământ că nu-L cunoaşte (Mt. 26, 72), dar s-au pocăit (Mt. 26, 75), căci fuga lor era din teama de a nu fi prinşi de iudei. Inimile lor ardeau, însa, pentru Domnul: „şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel” (Mt. 26, 35) şi „Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii ca Te iubesc” (In. 21, 17).

Studiul Noului Testament – suport de curs: an I - sem. I I

Pr.lect.dr. Ilie Melniciuc-Puică

Iniţierea în tainele dumnezeieşti s-a realizat pe parcursul celor „trei ani şi ceva” de vieţuire pământească a Fiului Omului, timp în care Apostolii „au văzut razele Dumnezeirii prin trupul plin de slavă al lui Iisus Hristos, Care S-a arătat ucenicilor la Schimbarea Sa la Faţă” (Mt. 17, 1-9; c. 9, 2-9; Lc. 9, 28-36). Ei s-au bucurat de o asemenea binecuvântare „de care n-au avut parte cei dinainte, din vremea Legii, drepţii şi Profeţii, căci n-au putut vedea mai mult decât spatele lui Dumnezeu”. Acest privilegiu izvorăşte din însuşi faptul Întrupării Cuvântului, care presupune apropierea omului de Dumnezeu prin asumarea firii omeneşti în Persoana Fiului.

Mântuitorul i-a împărtăşit, aşadar, pe Apostolii Săi de slava lui Dumnezeu: „Slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem…” (In. 17, 22).

Un lucru, însă, mai trebuia luat în considerare, acela că nu puteau începe misiunea lor kerigmatică fără completarea numărului celor doisprezece, căci cineva trebuia „să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut şi să meargă în locul lui” (Fapte 1, 25). Iar de cinstea apostoiei nu se putea învrednici oricine. Sfantul Petru, în cuvântarea ţinută înaintea celor „ca la o sută douazeci de fraţi” (Fapte 1, 15), menţionează că cel ce va fi ales în locul lui Iuda trebuie să îndeplinească, în primul rând, condiţia de a fi fost „împreună cu ei martor al Învierii lui Hristos” (Fapte 1, 22), de a fi fost de faţă, alături de ei, la faptele minunate săvârşite de Mântuitorul, „începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care S-a înălţat de la noi” (Fapte 1, 22).

Sunt propuşi în acest sens Iosif, „numit Barsaba, zis şi Iustus”, şi Matia (Fapte 1, 23), probabil din cei 70(2). Prin tragere la sorţi, nu înainte, însă, de a cere în rugăciune să li se arate lor voia lui Dumnezeu, este ales Matia, care „s-a socotit împreună cu cei unsprezece Apostoli” (Fapte 1, 26).

De altfel, numărul 12 este simbolic, reprezentând numărul celor doisprezece patriarhi ai Israelului; pe cei doisprezece Apostoli Mântuitorul îi alege, aşadar, ca simbol al înnoirii Israelului; ei vor sta pe cele douăsprezece tronuri cereşti, ca să judece cele douăsprezece triburi ale lui Israel (Mt. 17, 28; Lc. 22, 30).

În ceea ce priveşte locurile pe unde au propovăduit Sfinţii Apostoli, atât Sfânta Scriptură, cât şi Sfânta Tradiţie dau mărturie că Evanghelia, vestea cea bună, s-a răspândit în toată lumea, predica lor fiind asemenea unui „izvor din care a curs şi curge în lume lumina adevărului dumnezeiesc, adus lumii de Mântuitorul nostru Iisus Hristos”1.

Încă din prima jumătate a secolului al II-lea, Evanghelia III şi Faptele Apostolilor sunt atribuite Sfântului Luca.

Marcion, urmaş fanatic al teologiei Sfântului Pavel, alege Evanghelia după Luca drept singura pe care o recunoştea. Prin aceasta dă de înţeles că a considerat-o lucrarea unuia din însoţitorii Sfântului Pavel; pasajele redate la persoana I plural în cartea Faptelor întăresc acest lucru. Eleganţa limbii nu poate fi atribuită decât Sfântului Luca, elen cu o deosebită pregătire culturală. Mărturiile Sfântului Pavel cu privire la „Luca, doctorul preaiubit” (Col.4, 14) se armonizează perfect cu limbajul lucanic, ce abundă în termeni medicali uzitaţi pe atunci. O serie de expresii şi idei fundamentale preluate de la Sfântul Pavel, precum: mântuirea prin credinţă fără faptele Legii iudaice şi universalitatea mântuirii, demonstrează încă o dată că între autorul Evangheliei III şi al Faptelor şi însoţitorul Apostolului Pavel nu există nici o diferenţă privind identitatea.

Comparând prologul Evangheliei cu cel al Faptelor, acest lucru este clar. Ambele scrieri sunt adresate aceluiaşi Teofil, personaj cât se poate de real2. De altfel, ele vin una în continuarea celeilalte, fapt arătat de introducerea la Fapte 1, 1 ş.u.: „cuvântul cel dintâi…” a fost, incontestabil, o istorisire evanghelică ce sfârşea cu Înălţarea la cer a Domnului, iar cartea Faptele Apostolilor, prin deducţie, constituie a doua scriere a aceluiaşi autor.

Preview document

Studiul Noului Testament - Pagina 1
Studiul Noului Testament - Pagina 2
Studiul Noului Testament - Pagina 3
Studiul Noului Testament - Pagina 4
Studiul Noului Testament - Pagina 5
Studiul Noului Testament - Pagina 6
Studiul Noului Testament - Pagina 7
Studiul Noului Testament - Pagina 8
Studiul Noului Testament - Pagina 9
Studiul Noului Testament - Pagina 10
Studiul Noului Testament - Pagina 11
Studiul Noului Testament - Pagina 12
Studiul Noului Testament - Pagina 13
Studiul Noului Testament - Pagina 14
Studiul Noului Testament - Pagina 15
Studiul Noului Testament - Pagina 16
Studiul Noului Testament - Pagina 17
Studiul Noului Testament - Pagina 18
Studiul Noului Testament - Pagina 19
Studiul Noului Testament - Pagina 20
Studiul Noului Testament - Pagina 21
Studiul Noului Testament - Pagina 22
Studiul Noului Testament - Pagina 23
Studiul Noului Testament - Pagina 24
Studiul Noului Testament - Pagina 25
Studiul Noului Testament - Pagina 26
Studiul Noului Testament - Pagina 27
Studiul Noului Testament - Pagina 28
Studiul Noului Testament - Pagina 29
Studiul Noului Testament - Pagina 30
Studiul Noului Testament - Pagina 31
Studiul Noului Testament - Pagina 32
Studiul Noului Testament - Pagina 33
Studiul Noului Testament - Pagina 34
Studiul Noului Testament - Pagina 35
Studiul Noului Testament - Pagina 36
Studiul Noului Testament - Pagina 37
Studiul Noului Testament - Pagina 38
Studiul Noului Testament - Pagina 39
Studiul Noului Testament - Pagina 40
Studiul Noului Testament - Pagina 41
Studiul Noului Testament - Pagina 42
Studiul Noului Testament - Pagina 43
Studiul Noului Testament - Pagina 44
Studiul Noului Testament - Pagina 45
Studiul Noului Testament - Pagina 46
Studiul Noului Testament - Pagina 47
Studiul Noului Testament - Pagina 48
Studiul Noului Testament - Pagina 49
Studiul Noului Testament - Pagina 50
Studiul Noului Testament - Pagina 51
Studiul Noului Testament - Pagina 52
Studiul Noului Testament - Pagina 53
Studiul Noului Testament - Pagina 54
Studiul Noului Testament - Pagina 55
Studiul Noului Testament - Pagina 56
Studiul Noului Testament - Pagina 57
Studiul Noului Testament - Pagina 58
Studiul Noului Testament - Pagina 59
Studiul Noului Testament - Pagina 60
Studiul Noului Testament - Pagina 61
Studiul Noului Testament - Pagina 62
Studiul Noului Testament - Pagina 63
Studiul Noului Testament - Pagina 64
Studiul Noului Testament - Pagina 65
Studiul Noului Testament - Pagina 66
Studiul Noului Testament - Pagina 67
Studiul Noului Testament - Pagina 68
Studiul Noului Testament - Pagina 69
Studiul Noului Testament - Pagina 70
Studiul Noului Testament - Pagina 71
Studiul Noului Testament - Pagina 72
Studiul Noului Testament - Pagina 73
Studiul Noului Testament - Pagina 74
Studiul Noului Testament - Pagina 75
Studiul Noului Testament - Pagina 76
Studiul Noului Testament - Pagina 77
Studiul Noului Testament - Pagina 78
Studiul Noului Testament - Pagina 79
Studiul Noului Testament - Pagina 80
Studiul Noului Testament - Pagina 81
Studiul Noului Testament - Pagina 82
Studiul Noului Testament - Pagina 83
Studiul Noului Testament - Pagina 84
Studiul Noului Testament - Pagina 85
Studiul Noului Testament - Pagina 86
Studiul Noului Testament - Pagina 87
Studiul Noului Testament - Pagina 88
Studiul Noului Testament - Pagina 89
Studiul Noului Testament - Pagina 90
Studiul Noului Testament - Pagina 91
Studiul Noului Testament - Pagina 92
Studiul Noului Testament - Pagina 93
Studiul Noului Testament - Pagina 94
Studiul Noului Testament - Pagina 95
Studiul Noului Testament - Pagina 96
Studiul Noului Testament - Pagina 97
Studiul Noului Testament - Pagina 98
Studiul Noului Testament - Pagina 99
Studiul Noului Testament - Pagina 100
Studiul Noului Testament - Pagina 101
Studiul Noului Testament - Pagina 102
Studiul Noului Testament - Pagina 103
Studiul Noului Testament - Pagina 104
Studiul Noului Testament - Pagina 105
Studiul Noului Testament - Pagina 106
Studiul Noului Testament - Pagina 107
Studiul Noului Testament - Pagina 108
Studiul Noului Testament - Pagina 109
Studiul Noului Testament - Pagina 110
Studiul Noului Testament - Pagina 111
Studiul Noului Testament - Pagina 112
Studiul Noului Testament - Pagina 113
Studiul Noului Testament - Pagina 114
Studiul Noului Testament - Pagina 115
Studiul Noului Testament - Pagina 116
Studiul Noului Testament - Pagina 117
Studiul Noului Testament - Pagina 118
Studiul Noului Testament - Pagina 119
Studiul Noului Testament - Pagina 120
Studiul Noului Testament - Pagina 121
Studiul Noului Testament - Pagina 122
Studiul Noului Testament - Pagina 123
Studiul Noului Testament - Pagina 124
Studiul Noului Testament - Pagina 125
Studiul Noului Testament - Pagina 126
Studiul Noului Testament - Pagina 127
Studiul Noului Testament - Pagina 128
Studiul Noului Testament - Pagina 129
Studiul Noului Testament - Pagina 130
Studiul Noului Testament - Pagina 131
Studiul Noului Testament - Pagina 132
Studiul Noului Testament - Pagina 133
Studiul Noului Testament - Pagina 134
Studiul Noului Testament - Pagina 135
Studiul Noului Testament - Pagina 136
Studiul Noului Testament - Pagina 137
Studiul Noului Testament - Pagina 138
Studiul Noului Testament - Pagina 139
Studiul Noului Testament - Pagina 140
Studiul Noului Testament - Pagina 141
Studiul Noului Testament - Pagina 142
Studiul Noului Testament - Pagina 143
Studiul Noului Testament - Pagina 144
Studiul Noului Testament - Pagina 145
Studiul Noului Testament - Pagina 146
Studiul Noului Testament - Pagina 147
Studiul Noului Testament - Pagina 148
Studiul Noului Testament - Pagina 149
Studiul Noului Testament - Pagina 150
Studiul Noului Testament - Pagina 151
Studiul Noului Testament - Pagina 152
Studiul Noului Testament - Pagina 153
Studiul Noului Testament - Pagina 154
Studiul Noului Testament - Pagina 155
Studiul Noului Testament - Pagina 156
Studiul Noului Testament - Pagina 157
Studiul Noului Testament - Pagina 158
Studiul Noului Testament - Pagina 159
Studiul Noului Testament - Pagina 160
Studiul Noului Testament - Pagina 161
Studiul Noului Testament - Pagina 162
Studiul Noului Testament - Pagina 163
Studiul Noului Testament - Pagina 164
Studiul Noului Testament - Pagina 165
Studiul Noului Testament - Pagina 166
Studiul Noului Testament - Pagina 167
Studiul Noului Testament - Pagina 168
Studiul Noului Testament - Pagina 169
Studiul Noului Testament - Pagina 170
Studiul Noului Testament - Pagina 171
Studiul Noului Testament - Pagina 172
Studiul Noului Testament - Pagina 173
Studiul Noului Testament - Pagina 174
Studiul Noului Testament - Pagina 175
Studiul Noului Testament - Pagina 176
Studiul Noului Testament - Pagina 177
Studiul Noului Testament - Pagina 178
Studiul Noului Testament - Pagina 179
Studiul Noului Testament - Pagina 180
Studiul Noului Testament - Pagina 181
Studiul Noului Testament - Pagina 182
Studiul Noului Testament - Pagina 183
Studiul Noului Testament - Pagina 184
Studiul Noului Testament - Pagina 185
Studiul Noului Testament - Pagina 186
Studiul Noului Testament - Pagina 187
Studiul Noului Testament - Pagina 188
Studiul Noului Testament - Pagina 189
Studiul Noului Testament - Pagina 190
Studiul Noului Testament - Pagina 191
Studiul Noului Testament - Pagina 192
Studiul Noului Testament - Pagina 193
Studiul Noului Testament - Pagina 194
Studiul Noului Testament - Pagina 195
Studiul Noului Testament - Pagina 196
Studiul Noului Testament - Pagina 197
Studiul Noului Testament - Pagina 198
Studiul Noului Testament - Pagina 199
Studiul Noului Testament - Pagina 200
Studiul Noului Testament - Pagina 201
Studiul Noului Testament - Pagina 202
Studiul Noului Testament - Pagina 203
Studiul Noului Testament - Pagina 204
Studiul Noului Testament - Pagina 205
Studiul Noului Testament - Pagina 206
Studiul Noului Testament - Pagina 207
Studiul Noului Testament - Pagina 208
Studiul Noului Testament - Pagina 209
Studiul Noului Testament - Pagina 210
Studiul Noului Testament - Pagina 211
Studiul Noului Testament - Pagina 212
Studiul Noului Testament - Pagina 213
Studiul Noului Testament - Pagina 214
Studiul Noului Testament - Pagina 215
Studiul Noului Testament - Pagina 216
Studiul Noului Testament - Pagina 217
Studiul Noului Testament - Pagina 218
Studiul Noului Testament - Pagina 219
Studiul Noului Testament - Pagina 220
Studiul Noului Testament - Pagina 221
Studiul Noului Testament - Pagina 222
Studiul Noului Testament - Pagina 223
Studiul Noului Testament - Pagina 224
Studiul Noului Testament - Pagina 225
Studiul Noului Testament - Pagina 226
Studiul Noului Testament - Pagina 227
Studiul Noului Testament - Pagina 228
Studiul Noului Testament - Pagina 229
Studiul Noului Testament - Pagina 230

Conținut arhivă zip

  • Studiul Noului Testament.pdf

Alții au mai descărcat și

Mântuitorul Iisus Hristos învățătorul nostru suprem

INTRODUCERE Afirmaţiile mesajului creştin trebuie să prezinte propoziţii certe, nu ipoteze sau opinii personale. Ele pot avea un astfel de statut...

Viziunea patristică despre Sfintele Taine și șansa împăcării omului cu Dumnezeu

INTRODUCERE "Sfintele Taine sunt lucrări sfinte, instituite de Dumnezeu întrupat, prin care, în Biserică, într-o formă văzută, se împărtăşeşte...

Jertfa Mântuitorului pe Cruce și Actualizarea Ei în Jertfa Euharistică

INTRODUCERE Trăim într-o societate în care preocupările faţă de lucrurile materiale şi trecătoare sunt prioritare, într-o lume pe care cu mândrie...

Epistola I către Corinteni

Introducere Cei doisprezece ucenici, pe care Domnul Iisus Hristos i-a ales apostoli şi vestitori ai săi, au aplicat asupra Bisericii începătoare...

Preoția După Rânduiala lui Melchisedec în Tâlcuirile Sfinților Părinți

INTRODUCERE Apostolii, ca şi preoţii asociaţi lor, preiau misiunea pe care Iisus şi-a asumat-o când a zis: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru...

Studiu Comparativ Asupra Doctrinei Bisericii din Diferite Perspective Creștine

Introducere Mişcarea ecumenică din secolul al XX-lea, situează abordarea domeniului Biserică pe o poziţie privilegiată. Luând-o de bună până acum,...

Responsabilizare, auto-responsabilizare și înduhovnicire în viața studentului teolog

Exemplu de Introducere Orice român şi bun creştin este dator, cred, să se îngrijească şi să cunoască istoria Bisericii sale naţionale şi istoria...

Tainele de inițiere în viața creștină

Introducere După căderea în păcat, comunicarea harică între Dumnezeu şi om a fost pierdută, omul intrând în moarte sufletească şi osândă veşnică,...

Te-ar putea interesa și

Maica Domnului în Ortodoxie

INTRODUCERE Învăţătura ortodoxă despre “Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria”, are o...

Sfinții Apostoli - Propovăduitorii prea Sfintei Treimi

Credinţa într-un singur Dumnezeu personal - monoteismul - este învăţătura principală care s-a descoperit în Vechiul Testament (Ieşire XX, 2-3;...

Epistola I către Corinteni

Introducere Cei doisprezece ucenici, pe care Domnul Iisus Hristos i-a ales apostoli şi vestitori ai săi, au aplicat asupra Bisericii începătoare...

Faptele bune în lumina predici de pe munte

INTRODUCERE Conceptul de desăvârşire este reliefat cel mai bine în Sfintele Evanghelii în cadrul Predicii de pe Munte: prima sorbitură a esenţei...

Evanghelia copilăriei lui Iisus

1. INTRODUCERE Primele scrieri ale Noului Testament care cuprind viaţa şi învăţătura Domnului Iisus Hristos se numesc evanghelii. Ele sunt în...

Hristologia în Evanghelia după Marcu

1. Introducere 1.1. Aspecte Metodice Lucrarea de faţă are ca subiect Hristologia Evangheliei după Marcu, ce va fi analizată cu preponderenţă din...

Legea cea nouă a Noului Testament

INTRODUCERE Vechiul Testament a fost folosit și cinstit de creștini pentru că Însuși Mântuitorul Iisus Hristos a respectat Legea cea Veche și i-a...

Invățături moral-sociale Desprinse din Cărțile Profeților Mici

I. Introducere I.1 Profeţii vestitori ai poruncilor divine Profetismul este o instituţie făgăduită poporului Israel din vremea lui Moise şi care...

Ai nevoie de altceva?