Rețele

2.5. Caracteristicile fibrei optice

2.5.1. Caracteristicile optice

După cum sa menţionat mai devreme, în fibra monomod se răspîndeşte doar o singură modă la lungimea undei de lucru. În această categorie a fibrei optice, noi avem următoarele tipuri: fibra standartă monomod, fibra cu unghiul nul de dispersie şi fibra cu unghiul mic de dispersie.Ei depind de construcţia fibrei.La testarea acestor tipuri de fibre, trebuie de ştiut, că sursa de lumină(dioda laser sau dioda electroluminiscentă) nu sunt strict monocromatice, iar iluminarea lor de ieşire acoperă o anumită bandă de lungime de undă.În rezultatul în care, timpul răspîndirei componentelor spectrale e diferit, se efectuează extinderea impulsurilor.Nivelul acesta de extindere e proporţional cu nivelul de lăţime a sursei utilizate.Aproape de monocromatice(folosind o singură modă longitudinală) sursele lasere (SLM-lasere), ca deobicei aceştea sunt laserii cu distribuire feedback, permit funcţionarea normală cu fibra monomod la lungimi mari de undă, care sunt separate de distanţa zero a lungimei de undă cu dispersia nulă, decît asta permite laserii, cu cîteva mode longitudinale (laserii-MLM).

Standartele EIA/TIA- clasifică fibrele monomod în corespundere cu caracteristicile lor de dispersie. Există fibre monomod fără unghi de dispersie nul, care au o lungime de undă cu dispersie nulă în apopierea 1310nm (aceste fibre de obicei se numesc fibre standart-monomod). Aceste fibre după clasificarea EIA/TIA corespund clasei IV-a. Există tot odată două tipuri de fibre cu nivel de dispersie. Una- cu nivelul de dispersie nul în regiunea 1550nm (aceste fibre sunt numite fibre monomod cu nivel de dispersie), care sunt clasificate de EIA/TIA ca fibre de clasa IVb. Alta fibă, cu nivelul non-zero de dispersie, are nivel non-zero (însă nu exagerat de mare după nivel) de dispesie în o anumită zonă a ferestrei de transparenţă 1550nm.Aceasta fibră se clasifică ca fibră de clasa IVd.

În diapazonul 1550 nm atenuarea fibrei poate fi semnificativ mai mică, decît în diapazonul 1310 nm pentru orice tip de undă. Însă dispersia fibrelor, proiectate cu nivel de dispersie, la lungimile de undă 1310 nm, pot fi semnificativ mai mari, decît dispersia la aceeaşi lungime de undă, însă la fibrele fără nivel de dispersie.

2.5.2. Caracteristicile mecanice.

Una din proprietăţile majore ale fibrelor optice este rezistenţa lor. Însă în procesul producerii la suprafaţa fibrei se produc defecte microscopice, care nemijlocit afectează rezistenţa de bază a fibrei. Datorită procesului de producere a cablului, şi înfăşurarea fibrei în cablu, se produce reducerea rezistenţa fibrei. Înrăutăţirea rezistenţei şi deteriorarea fibrei în rezultatul defectelor (crăpături) de supafaţă, se poate de explicat prin trei cauye: epuizarea dinamică, epuizarea statică şi îmbătrînirei în absenţa sarcinei. Majoritatea montorilor de fibră optică, au lucrat anterior la montarea cablurilor din cupru, care au caracteristici mecanice excelente. Epuizarea dinamică apare la distanţe scurte de timp şi durate scurte de intensitate maximă a puterilor. Aceasta e caracteristic scenariului tipic, cînd fibra se amplasează la locul suprapus pe cablu, sau se amplasează în apropierea ţevilor de dirijare a direcţie. Epuizarea statică, din potrivă, se acumulează atunci cînd, cablul timp îndelungat se afla sub tensiune permanentă. Îmbatrînirea în lipsa tensiunei e caracteristic acelui tip de înrăutăţire a rezistenţei, care se înfăptuieşte în lipsa tensiunei pe cablu, şi fără lipsa tensiunei, temperaturei şi umidităţii.