Rețele Locale fără Fir

1. Introducere

- Retelele de calculatoare wireless (fara fir) sunt destinate, aplicatiilor

unde instalarea de cabluri nu este posibila sau acolo unde este

necesara mobilitatea terminalelor.

- În mare masura aceste retele respecta aceleasi specificatii ca si

retelele LAN ordinare, prevazute de standardul IEEE 802.

- Multe dintre ele functioneaza în banda ISM (Industrial, Scientific and

Medical) de 915 MHz (902 - 928 MHz), 2.4 GHz (2.4 - 2.4835GHz)

si 5.7 GHz (5.725 - 5.85 GHz).

- Acestea folosesc tehnica de transmisiune Spread Spectrum:

- DS-SS în banda de 915 MHz si

- FH-SS în benzile de 2.4 si 5.7 GHz.

- Folosirea SS este avantajoasa deoarece evita aprobarile din partea

administratiilor radio;

- Exista si WLAN care lucreaza în banda de 18 GHz sau infrarosu.

- În ultimul deceniu s-a încercat normarea produselor WLAN; Doua

sunt standardele care s-au impus:

- ETSI-HIPERLAN (European Telecommunciationa Standards

Institute – High Performance European Radio LAN) si

- IEEE 802.11 – WLAN

- Ambele standarde acopera startul fizic si substratul MAC al nivelului

legaturii de date conform modelului de referinta OSI.

- Standardul Hiperlan se refera la sisteme realizate în benzile 5.15 –

5.30 GHz si 17.1 – 17.2 GHz prevazând si o extensie pentru banda de

5 GHz.

- Sistemele corespunzatoare asigura viteze de pâna la 25.529 Mb/s,

servicii cu limita de timp de întârziere si facilitati pentru reducerea

consumului;

RETELE DE CALCULATOARE WIRELESS (WLAN)

2

- Standardul IEEE 802.11 a fost initiat în 1990 si finalizat în 1997

pentru a acoperi retelele care asigura conexiunile fara fir între statii

fixe, portabile si în miscare pe arie locala;

- Standardul prevede rate de 1Mb/s si optional 2 Mb/s pe raze de 250-

300 m;

- Se asigura suportul pentru transfer asincron de date si optional

serviciul pentru servicii distribuite cu limita de timp (DTBS);

- Prima optiune se refera la traficul care este relativ insensibil la

întârzieri cum este posta electronica sau transferul de fisiere;

- A doua optiune, DTBS, implica o limita a întârzierii pentru a asigura

o calitate acceptabila a serviciului;

- Pentru a rezolva problemele legate de transmisiune se pot folosi doua

variante de organizare (functii) a retelei:

- DCF (Distributed Coordination Function) care este similara

organizarii din retelele de comutare de pachete si este destinata

transferului asincron de date;

- PCF (Point coordination Function) care se bazeaza pe

interogari controlate de punctul de acces (AP) si care este

destinata transmisiunilor sensibile la întârzieri;

- Majoritatea produselor WLAN pot fi interconectate cu retele standard

de tipul IEEE802.3 (Ethernet) sau IEEE802.5 (token-ring).

- Cu alte cuvinte standardul IEEE 802.11 permite interoperabilitatea

sistemelor WLAN.

2. Configuratii posibile

- Elementul de baza este celula acoperita de un echipament similar

statiei de baza din comunicatiile mobile numita, aici, Punct de Acces

(AP – Acces Point).

- Câteva variante de configuratii pentru retelele locale fara fir sunt date

în figurile 1-3.