Securitatea unui Intranet

I. INTRANETURILE

I.1 Generalităţi

Intranetul reprezintă o utilizare a tehnologiilor Internet cu o dezvoltare mai rapidă ce transformă modul de comunicare al companiilor cu angajaţii, vanzătorii, clienţii şi furnizorii. Un Intranet, reprezintă deci aplicarea tehnologiilor internet la nivelul unei reţele private LAN sau WAN a unei organizaţii.

Pe măsură ce creşte popularitatea site-urilor Web interne (adică a intraneturilor), creşte şi cererea de noi instrumente şi soluţii bazate pe Web. Intraneturile putem spune ca au readus concurenţa pe piaţa programelor de productivitate.

În cadrul unui intranet se pot utiliza browsere universale, cum ar fi Netscape Navigator şi Microsoft Internet Explorer şi se pot realiza următoarele operaţii uzuale: se pot vizualiza documente create pe o varietate de platforme, se poate crea si revizui conţinutul lor, se poate participa la discuţii şi la newsgroup-uri, se poate vizualiza şi interacţiona cu prezentări multimedia, se poate lucra cu date şi explicaţii existente care nu sunt bazate pe HTML şi exista acces nelimitat la Internet.

Aceste reţele , intraneturile, oferă numeroase aplicaţii utile care asigură numeroase avantaje printre care: reducerea costurilor de operare, creşterea productivităţii, accesul rapid la informaţii, facilităţi inter-platformă, preţ scăzut şi uşurinţă în utilizare.

În prezent, tehnologiile se modifică atât de rapid încât fiecare membru al unei organizaţii trebuie informat în legătură cu ultimele noutăţi într+un interval de timp foarte scurt.

Companiile trebuie să le permită oamenilor partajarea tuturor cunoştinţelor şi descoperirilor, publicându-le în site-ul Web intern al companiei. Aceste contribuţii ale angajaţilor vor conduce la un grad ridicat de partajare personală, care va avea ca rezultat formarea unei organizaţii bazate pe echipă. Un intranet va permitedizolvarea barierelor din calea comunicării şi îi va ajuta pe angajaţi să se concentreze mai mult asupra strategiilor cheie ale activităţii. Intraneturile vor netezi structura ierarhică a unei organizaţii, permiţând tuturor să participe la procesul de luare a deciziilor. Persoanele individuale şi grupurile îşi pot împărtăşi ideile celor care au nevoie de ele, fără a fi nevoie să apeleze la departamentele tradiţionale responsabile cu distribuirea informaţiilor.

O dată cu intraneturile, se naşte o nouă cultură bazată pe circulaţia liberă a informaţiilor. Echipele de dezvoltare, echipele de vânzări, echipele de producţie şi cea de marketing trebuie să cunoască activităţile celorlate pentru a asigura o deservire mai bună a clienţilor. Cultura intranet necesită o examinare serioasă a modului de funcţionare a unei companii. Pentru început, deoarece un intranet oferă informaţii tuturor angajaţilor, aceasta va determina ca structura companiei să evolueze către democraţie.

Un intranet poate fi văzut ca un Internet de mici dimensiuni. Intranet-ul este numit şi web intern deoarece permite unei organizaţii să-şi construiască site-uri proprii pentru uz intern. Ca şi Internet-ul, intranet-ul gestionează mesajele de poştă electronică care au înlocuit în multe organizaţii, schimbul de documente (pe suport de hârtie) între diferitele

compartimente ale organizaţiei. Pentru construirea unui intranet este necesară existenţa unui

LAN şi trebuie adăugate protocoalele pentru serviciile Internet. Reţelele locale (LAN) au propriile protocoale de transport: NetBEUI (în cazul reţelelor Microsoft) şi IPX/SPX (reţelele Novell). Acestea sunt adecvate pentru accesarea fişierelor aflate pe alte calculatoare, utilizarea imprimantelor instalate în reţea, dar nu sunt compatibile cu Internetul şi nu pot fi utilizate cu serverele şi clienţii Web. Din fericire, cele 2 tipuri de protocoale pot fi instalate simultan pe calculatoarele din reţea.

Plecând de la u intranet, se poate crea un extranet. Extranet-ul este un intranet care permite conectarea la reţeaua locală, folosind Internet-ul. Existenţa unui extranet este utilă dacă specificul activităţii organizaţiei presupune deplasarea pe teren a unor salariaţi (de exemplu agenţii de vânzări) şi este necesar ca aceştia să se conecteze prin Internet la intranet-ul organizaţiei; conectarea se realizează utilizând extranet-ul. Dacă însă, este necesar ca orice utilizator al reţelei private să poată vedea un set de pagini web propriu organizaţiei, nu este

obligatorie existenţa unui int ranet şi a unui server web. Acestea pot fi vizualizate în browsere folosind, la adresă, în locul protocolului http, protocolul file (file:///) urmat de numele fişierului Web.

I.2 Protocoale utilizate de Intraneturi

Intranetul, fiind o extensie a Internetului, se bazeaza pe un singur protocol - TCP/IP. Acesta contine o suita de cca 100 protocoale diferite care au fost dezvoltate si verificate pe Internet. Avantajele sale constau in rutare si comunicatii "cap-la-cap" fiabile, intre partile componente.

Exista multe aplicatii excelente scrise pentru Internet si intranet, destinate sa ruleze pe TCP/IP, precum aplicatiile de telefonie in retea, servere pentru transmisii audio in retea, video-conferinte si aplicatii colaborative de grup.