Predicatul

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Predicatul.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 27 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Romana

Extras din document

A. Note definitorii

- predicatul atribuie subiectului o acţiune, o stare, o caracteristică ori o însuşire;

- predicatul este partea cea mai importantă a unei propoziţii; fără el este, de cele mai multe ori, imposibil să comunicăm prin cuvinte o idee;

- prin predicat se realizează predicaţia unei propoziţii;

- predicatul este partea principală de propoziţie aflată în relaţie de interdependenţă bilaterală cu subiectul. Aceasta înseamnă că predicatul impune subiectului persoana, numărul şi genul, iar subiectul impune predicatului cazul nominativ.

1. Definiţia predicatului

Predicatul este partea principală de propoziţie care spune ceva despre subiect, arătându-se ce face?, cum este?, ce este?, cine este? subiectul sau ce acţiune suferă?

Predicatul se referă întotdeauna la un subiect, chiar dacă acesta nu este exprimat sau este inexprimabil.

Predicatul exprimă: acţiunea subiectului, existenţa subiectului, diferitele aspecte ale stării în care se află subiectul, însuşirea atribuită subiectului.

Predicatul poate arăta şi calitatea unui subiect exprimat printr-un nume de acţiune (un infinitiv) sau printr-o acţiune (o propoziţie subiectivă):

„E uşor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune.”

În propoziţiile impersonale, predicatul exprimă o acţiune care nu mai poate fi atribuită subiectului (acesta nu poate fi identificat) sau o stare:

Afară ninge.

Vara tună şi plouă torenţial.

Acolo este frumos.

2. Întrebările principale ale predicatului sunt :

- ce face ? El citeşte.

- ce este ? Ea este profesoară.

- cine este ? El este Popescu.

- cum este ? Băiatul este inteligent.

B. CLASIFICAREA PREDICATULUI

În limba română, după structură, predicatul este de două feluri: verbal şi nominal.

Predicatul se mai poate realiza şi prin adverb sau interjecţie, fiind denumit după partea de vorbire: predicat adverbial, predicat interjecţional.

După structura sintagmatică, predicatul verbal poate fi:

- simplu, realizat printr-un singur verb sau o locuţiune verbală;

- compus (complex), realizat prin două verbe, dintre care unul poate fi la modul conjunctiv.

C. PREDICATUL VERBAL

1. Definiţie

Predicatul verbal este partea principală de propoziţie care arată ce se spune despre subiect (când verbul prin care se exprimă predicatul este la diateza pasivă) sau ce face subiectul (când verbul este la diateza activă sau reflexivă).

2. Întrebări

Conform definiţiei, întrebarea de bază a predicatului verbal exprimat prin verb şi locuţiuni verbale la diatezele activă şi reflexivă este ce face?, care se pune subiectului:

Copiii se joacă în parc. – ce fac copiii?

Elevul învaţă poezia. – ce face elevul?

Predicatului verbal exprimat prin verbe la diateza pasivă nu i se potriveşte întrebarea ce face?, ci o întrebare mai generală a predicatului: ce se spune despre?:

Vasile este aşteptat de părinţi. – Ce se spune despre Vasile?

Pentru predicatele verbale fără subiect nu se pun întrebări pentru că nu au subiect: Se înserează. Afară plouă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Predicatul.doc