Extras din curs

Capitolul I: Suport teoretic

I.1. Procesul decizional

Decizia reprezintă una din principalele trăsături care deosebesc fiinţele umane de restul fiinţelor. Omul ia decizii în permanenţă, în legătură cu toate aspectele vieţii, de la simpla alegere a meniului până la stabilirea meseriei, a carierei, a familiei etc. Decizia este în acelaşi timp o măsură a libertăţii omului, prin posibilitatea concretă pe care acesta o are , de a proceda într-un mod sau în altul cu viaţa sa. Atâta timp cât deciziile luate de om nu influenţează pe cei din jur avem de a face cu decizii personale. În momentul în care o decizie se referă la activitatea unei colectivităţi, a unei organizaţii, avem de a face cu decizia managerială. Cu toate că problematica deciziilor personale se poate apropia uneori de cea a deciziilor manageriale ( prin tipul de decizie, metoda de rezolvare, stilul de abordare ) în prezentul capitol se dezvoltă în mod expres la decizia managerială.

Decizia managerială reprezintă principalul rezultat al procesului de management. Ea poate fi asimilată cu produsul finit, ca rezultat al procesului de producţie.

Decizia managerială este rezultatul procesului raţional, în urma căruia se alege din mai multe alternative, variante, sau soluţii posibile, acea soluţie care core spunde cel mai bine scopului sau obiectivului propus.

Importanţa deciziilor manageriale decurge din faptul că întregul sistem condus execută comenzile primite de la sistemul de management ; dacă acestea sunt bune, rezultatul acţiunii sistemului în ansamblu va fi bun ; dacă acestea sunt greşite rezultatul va fi prost.

Evident, importanţa deciziilor manageriale este mai mare sau mai mică, în raport cu natura şi tipul de decizie luat, cu nivelul de management, cu sfera de aplicare, cu dimensiunile sistemului influenţat, cu implicaţiile pe care le are asupra sistemului etc.

I.2. Tipuri de decizii

În activitatea managerială se întâlnesc numeroase tipuri de decizii, în raport cu mai multe criterii de clasificare.

Elementele unei probleme de decizie determină o parte a tipurilor de probleme de decizie. Acestea sunt : decidentul, scopul , alternativele, criteriile de apreciere, restricţiile problemei şi stările naturii.

a.Decidentul reprezintă persoana sau grupul de persoane care aleg alternativa considerată cea mai bună. După cum acesta este sau nu şi cel care îşi asumă responsabilitatea alegerii, se poate face distincţie între decident ca specialist sau consultant şi manager. Dacă nu se fac precizări exprese, prin decident vom înţelege managerul care îşi asumă responsabilitatea transmiterii deciziei. După numărul de persoane care decid într-o problemă se disting decizii individuale respectiv decizii colective sau de grup.

Scopul urmărit de decident sau obiectivul deciziei reprezintă însăşi raţiunea procesului decizional. Este orizontul de aşteptare al celui care ia decizia, rezultatele şi performanţele pe care doreşte să le obţină în urma implementării deciziei luate.Scopul poate fi explicit sau implicit.

b.Alternativele sau variantele sunt soluţiile pe care decidentul le are la dispoziţie, dintre care trebuie să aleagă. După numărul de alternative problemele de decizie se clasifică în: decizii cu două alternative – da sau nu; a fi sau a nu fi; a face sau nu un lucru. Acest tip de probleme se întâlneşte atât la nivelul cel mai de jos al managementului, caz în care este vorba despre decizii programate (pornim sau nu utilajul; remediem sau nu defecţiunea), fie la nivelul cel mai de sus, caz în care este vorba despre decizii de importanţă strategică, ce preced elaborarea şi alegerea unor strategii: restructurăm sau nu unitatea, investim sau nu profitul, ne împrumutăm sau nu. În funcţie de răspunsul la aceste întrebări se declanşează un proces decizional propriu-zis, în care intervin mai mult de două soluţii posibile. Este cazul deciziilor cu un număr finit de alternative. De exemplu, dacă s-a hotărât restructurarea firmei va trebui să se aleagă dintre câteva soluţii, proiecte de restructurare; dacă s-a hotărât să se împrumut urmează să se aleagă banca, valoarea împrumutului, modalităţile de rambursare a creditului etc. În fine, un al treilea tip de problemă este acela în care există o infinitate de soluţii posibile, dintre care va trebui să se aleagă cea mai bună, fără a se cunoaşte celelalte. Este cazul, de exemplu, al problemelor de programare a producţiei, de încărcare a capacităţii, în care fiecare punct dintr-un domeniu convex de soluţii este o alternativă. Rezolvarea acestor probleme constă în găsirea unui algoritm prin care să se atingă soluţia optimă într-un număr minim de paşi.