Sisteme Integrate

1 Aspecte introductive ale integrării sistemelor informatice

Informatizarea, dezvoltarea economică globală, specifice secolului al XX-lea au declanşat tendinţa de organizare a sistemelor informaţionale în modele din ce în ce mai complexe.

Principiul integrării derivă din principiul ordinii şi organizării.

Prin integrare creşte complexitatea, dar şi calitatea, pentru că reuniunea sistemelor presupune adăugarea de componente evolutive şi emergente.

Dacă organizarea duce la integrare şi integrarea duce la complexitate, aceasta din urmă determină la rândul ei diversificarea. Din punct de vedere al diversităţii, integrarea este efectul evoluţiei ciclice şi progresive a unui mix de tehnologii şi este sprijinită de performanţele şi de expertiza profesioniştilor.

La început, conotaţiile procesului de integrare au fost în principal tehnice şi s-a acordat puţină importanţă aspectelor calitative.

Noţiunea de sistem integrat presupunea aspecte hardware şi probleme de interconectare a componentelor calculatoarelor: o suită de echipamente şi programe care lucrează împreună.În prezent procesul de integrare s-a extins şi vizează programe, date şi comunicaţii.[1]

Sistemele integrate se referă la sisteme complete, cu procese de afaceri, practici manageriale, interacţiuni organizaţionale, transformări structurale şi managementul cunoştinţelor.

O soluţie la problema integrării o constituie Enterprise Application Integration(EAI)

Integrarea aplicaţiilor este o abordare strategică de a lega mai multe sisteme informatice, la nivel de informaţii şi servicii, astfel încât sistemele sunt capabile să facă interschimb de informaţie şi să asigure o funcţionare a proceselor în timp real. Informaţia rezultată şi fluxul de procese între sistemele interne şi cele externe oferă unei companii un avantaj strategic clar: capacitatea de a face afaceri în timp real, într-o atmosferă condusă de evenimente, şi cu o latenţă redusă.

Integrarea aplicaţiilor poate lua mai multe forme, incluzând integrarea internă a aplicaţiilor: Integrarea aplicaţiilor la nivel de companie sau integrarea externă a aplicaţiilor: Integrarea aplicaţiilor Business-to-Business. Cele două tipuri de integrări au multe elemente comune. De exemplu, întotdeauna vor exista: o transformare de tehnologie care va face diferenţa între semantica aplicaţiilor, tehnologia de ruter care prin care se va asigura că informaţia ajunge la destinaţia corectă şi reguli de procesare pentru a defini comportamentul de integrare.

Un trend clar în evoluţia integrării aplicaţiilor este trecerea de la integrarea bazată pe informaţie la integrarea bazată pe servicii. Integrarea bazată pe informaţii oferă un mecanism ieftin de a integra aplicaţii deoarece, în cele mai multe cazuri, nu este nevoie ca aplicaţia să fie modificată. Cu toate că, acest tip de integrare oferă o soluţie funcţională pentru multe domenii ale problematicii de integrare a aplicaţiilor, integrarea bazată pe servicii oferă mai multă valoare pe termen lung.

Integrarea aplicaţiilor este o combinaţie a mai multor problematici. Fiecare organizaţie are setul său propriu de subiecte de integrare care trebuie adresate. Datorită acestui fapt este aproape imposibilă găsirea unei soluţii tehnologice unice care să poată fi aplicată universal. Ca urmare, fiecare aplicaţie va avea caracteristicile proprii.

Cu toate că abordările integrării diferă de la caz la caz, este posibilă crearea unor categorii care vor fi detaliate în secţiunea următoare.

Dintre caracteristicile unui sistem integrat enumerăm câteva:

- Autonomie - majoritatea modelelor structurale şi comportamentale pentru un asemenea sistem complex pot fi evidentiate doar ca urmare a operării sistemului în mediul extern;

- Incertitudine - comportarea unui sistem complex este probabilistică şi nu poate fi predictibilă în totalitate sau cunoscută înainte de implementarea sa.Cu cât sistemul este mai complex cu atât gradul de incertitudine este mai mare

- Variabile - un număr excesiv de mare de variabile şi inter-relatii ce nu pot fi in totalitate cunoscute, ajustate şi controlate

- Multiple obiective - elementele constitutive ale sistemului au posibilitatea urmăririi îndeplinirii unor obiective proprii, care pot fi dependente sau independente de obiectivele generale ale sistemului.Un singur obiectiv sau un set unitar de obiective este o iluzie pentru un adevărat sistem de sisteme.

Printre avantajele integrării se pot mentiona: [2]

- Scalabilitatea - înlocuirea tuturor interfeţelor cu una singură care asigură toate punctele de acces la sistemul informaţional, administrarea lor facilă şi posibilitatea adăugării de alte instrumente sau aplicaţii;

- Performanţa - pachetul de aplicaţii ofera siguranţa deplină a datelor;

- Usurinţa în desfăşurare - abilitatea de a schimba anumiţi parametri (numele sursei, numele ţintei) este esenţială;

- Administrarea centralizată - interfeţele sunt administrate automat de la un punct central;

- Precizie în procesări/zero greşeli - abilitatea de a livra datele la ţintă, imediat după citirea sursei, este foarte importantă;

- Eterogenitatea surselor - procesul de transformare a datelor în informaţii presupune posibilitatea de a combina date din surse eterogene;

- Securitatea - aplicaţiile prevăd standarde ridicate de securitate;

- Calitatea tehnologică a partenerilor - proiectele de anvergură obligă companiile să dezvolte relaţii de afaceri numai cu parteneri care deţin deja sisteme integrate;

- Training - desfăşurarea de programe de instruire pentru grupurile de utilizatori;

- Suport nelimitat - 24 de ore din 24, 7 zile din 7, suport telefonic şi web cu acces rapid la baza de cunoştinţe a întreprinderii pentru rezolvarea rapidă a problemelor;

- Grupuri de utilizatori - organizarea unei baze de utilizatori, partajarea experienţelor a celor mai bune practici şi popularizarea cazurilor reuşite şi a eşecurilor;

- Referinţe - deţinerea unei platforme integrate reprezintă cea mai bună recomandare în lumea afacerilor electronice.

2 Tipuri de integrare

Există patru tipuri (categorii) de integrare a aplicaţiilor:

- Integrare orientată pe informaţie;

- Integrare orientată pe procesele de afaceri;

- Integrare orientată pe servicii:

- Integrarea orientată pe portal.

2.1. Integrarea orientată pe informaţie

Cei care promovează abordarea orientată pe informaţie pentru integrarea aplicaţiilor susţin că integrarea trebuie să apară între bazele de date (sau proprietari API care produc infomaţie) – ceea ce înseamnă că bazele de date trebuie văzute ca puncte principale de integrare.

Figura 1.1. Schimb de informaţie între două aplicaţii

Soluţiile orientate pe informaţii pot fi grupate în trei categorii:

- Replicarea datelor;

- Federaţia datelor;

- Procesarea interfeţei;

Replicarea datelor

Replicarea datelor se referă la simpla mutare a datelor între două sau mai multe baze de date. Aceste baze de date pot avea provenienţe diferite (Figura 1.2) şi pot avea modele diferite. Cerinţa fundamentală pe care trebuie să o îndeplineasă o bază de date pentru a putea replica date este să ofere o infrastructură pentru schimbul de date.