Abuz și violență

Încadrarea comportamentelor şi atitudinilor în registrul violenţei

În literatura de specialitate nu există un consens al cercetătorilor asupra definirii şi măsurării conceptului de violenţă. De asemenea, la nivel global, conceptul acoperă, atât în reglementările juridice, cât şi în practică, grade diferite de vizibilitate şi de încadrare a comportamentelor considerate agresive, de la cele care afectează starea de sănătate, la cele care afectează situaţia ei socială sau stima de sine. O privire de ansamblu asupra percepţiei şi încadrării formale sau informale a comportamentelor şi atitudinilor în registrul violenţei asupra femeii în relaţia de cuplu arată o recunoaştere diferenţiată, de la formele de violenţă fizică la formele de violenţă sexuală sau psihologică, cum ar fi: izolarea şi separarea femeii de mediul social, refuzul accesului acesteia la orice tip de resurse, ridiculizarea, hărţuirea verbală şi poreclirea (folosite pentru a determina o femeie să se aprecieze ca fără valoare personală, astfel încât aceasta să poată fi ţinută sub controlul agresorului), ameninţarea verbală privind abuzul sau tortura directă sau indirectă (asupra copiilor acesteia sau rudelor) (Follingstad şi col., 1990).

Inconsistenţa în modul de încadrare a comportamentelor şi atitudinilor în registrul violenţei este dată de gradul diferit de percepţie şi conştientizare la nivel comunitar, atât a femeii şi raportului acesteia cu partenerul de cuplu, cât şi a violenţei.

Un prim aspect implicat îl constituie percepţia culturală; studiile realizate pe grupuri delimitate cultural arată că încadrarea comportamentelor în definirea violenţei, la nivel comunitar, este făcută sub aspect cultural. Fiecare comunitate defineşte violenţa în cuplu în raport cu propriile cadre culturale de identificare şi ierarhizare a gradelor de violenţă. Studiile realizate în comunităţile afro-americane, spre exemplu, arată că aspectele socio-culturale au un impact mai mare asupra nivelului de conştientizare a violenţei asupra femeii şi de încadrare a comportamentelor în registrul violenţei decât programele publice de informare şi conţinutul reglementărilor juridice. Dat fiind faptul că programele care au fost derulate într-o comunitate afro-americană, cu focalizare asupra agresorilor, au avut un impact minor asupra reducerii violenţei în cuplu, Williams & Becker (1999) au realizat două focus grupuri pentru a identifica modalitatea în care membrii comunităţii încadrează anumite comportamente agresive în registrul violenţei şi identifică modalităţile de prevenire a violenţei. Cei doi cercetători au ajuns la concluzia că elementele cadrului cultural sunt esenţiale pentru modul în care o comunitate înţelege, defineşte şi dezvoltă acţiuni pentru combaterea violenţa asupra femeii în relaţia de cuplu; o altă concluzie a studiului a fost aceea că încercarea de a combate violenţa la nivel comunitar prin intermediul implementării măsurilor legislative nu este o soluţie în reducerea violenţei; la nivelul relaţiilor interpersonale nu este asumată definiţia legislativă a violenţei atunci când aceasta este impusă ca un mecanism extern de reglementare. Este imperativ ca membrii comunităţii să conştientizeze violenţa şi să-şi asume responsabilitatea confruntării cu problema violenţei.

Studiile comparative realizate în mai multe comunităţi, diversificate sub aspect cultural, arată că definirea violenţei asupra femeii depinde, de asemenea, de nivelul de valorizare a femeii, copilului şi persnei varstnice. Un studiul comparativ, realizat de Lester (1980) asupra unor comunităţi diferite sub aspect cultural, a relevat că numărul femeilor bătute este crescut în societăţile în care statutul femeii este considerat inferior statutului bărbatului. La aceeaşi concluzie a ajuns şi Yello (1983); ea a studiat situaţia femeilor bătute din mai multe state, comparând datele din patru sfere ale vieţii: legislaţiei, politicii, educaţiei şi economic.