Aparențe și eleganță

Prima epoca ,definita printr-o stransa conexiune intre moda si snobism,se intinde de la inceputul veacului al XVIII-lea pana in primele decenii ale secolului XX;am putea sa o numim “epoca aristocratica”.

Perioada anterioara a fost “epoca monarhica”,atunci cand Curtea dadea tonul in organizarea sociala existenta,ceea ce limita raza de actiune a snobismului:un Vechi Regim vestimentar,care ia sfarsit cu mult inainte de Revolutie,in vremea domniei lui Ludovic al XIV-lea.

Perioada care urmeaza dupa epoca aristocratica incepe in vremea dintre Primul si al Doilea Razboi Mondial si poarta numele de epoca democratica,fiindca,moda isi pierde rolul discriminator,semnificatia sociala sau simbolica.

In concluzie,moda ii supravietuieste snobismului,chiar daca el reapare incepand cu anii ’90.

Spre sfarsitul domniei lui Ludovic al XIV-lea apare termenul de moda.Versatilitatea modei vestimentare ii frapeaza inca de atunci pe cei mai perspicace observatori,ba chiar si pe persanul Montesquieu,care constata in 1717 ca o femeie care pleaca 6 luni din Paris la tara,cand se intoarce este la fel de in urma ca si cum ar fi fost plecata 30 de ani.

Un publicist catolic,marchizul de Caraccioli spune in 1772 ca o haina de 15 zile este considerata foarte veche in randul celor de rang inalt.Moda incepe sa se raspandeasca si in afara aristocratiei.

Aceasta schimbare constituie o ruptura majora in istoria snobismului vestimentar.

Libertatea tinutei e proclamata oficial in timpul Revolutiei,prin decretul din 29 octombrie 1793.Perioada care urmeaza,reactionand la regimul auster impus de gruparea politica “La Montagne”,constituie unul dintre accesele tipice de snobism.

Este vorba de o vestimentatie bizara,voit excentrica.

Hainele erau incorecte,grosolane,incretituri,cravata

era ca o gusa de muselina,ridicata pana la buza

inferioara,ciorapii rasuciti in spirala erau vargati cu

dungi late albastre,pantalonii cu turul jos si cazuti

in vine.Aceasta moda dureaza aproape 5 ani.

Vestimentatia de dama cunoaste o evolutie

fara ciocniri,

rochia lungindu-se dupa 1837,

largindu-se spre 1830,

inainte de a se stramta catre sfarsitul secolului;

talia foarte inalta in timpul Consulatului, coborand

pana in 1833, inainte de a urca putin cate putin pana

in 1874; decolteul trecand si el prin suisuri si

coborasuri, la fel ca utilizarea culorilor,a palariei si a

manusilor.

Pana in 1830 moda barbateasca ramane baltata:domnii se imbraca nonsalant,cu pantalon roz-trandafiriu,jiletca vinetie si frac bleu-zefir ziua,iar seara frac maro intens,cu reflexe sangerii,jiletca alba cu nasturi vopsiti in diverse culori,pantaloni in stil frantuzesc,toca din velur si escarpeni cu catarame aurii.

In a doua jumatate a sec XIX asistam la avantul confectiilor de serie,care pare sa puna la indemana oricui vestimentatia convenabila si duce automat la dezvoltarea marilor case de moda.

Sec XIX este secolul croitorilor de lux:marele Staub,care il imbraca pe Lucien de Rubempre;Buisson,croitorul preferat de Jockey Club;Worth.Asadar,veacul al XIX-lea nu determina disparitia snobismului vestimentar ci raspandirea si diversificarea lui.

Snobul de lux avand ambitia sa se imbrace asemenea “arbitrilor elegantei”.

Snobul modest profitand de trecerea la “era imitatiilor”.

De la inceputul sec XIX si pana in primele decenii ale sec XX apar cateva personaje care constituiesc in ochii opiniei extremul bun-gust,si anume: