Asistența Socială

Asistentul social se ocupă în principal cu recuperarea şi (re)integrarea psiho-socială şi profesională a persoanelor cu probleme speciale:deficienţe psihice şi /sau fizice,comportament antisocial(delicvenţă), probleme sociale diverse. Desfasoară o activitate complexă şi variată:

- analizează influenţa factorilor sociali asupra stării de sănătate mentală şi a comportamentului uman,

- acordă consultaţii privind drepturile şi obligaţiile asistaţilor,

- colaborează cu instituţii sau organizaţii care au obiective similare,

- participă la elaborarea metodelor şi tehnicilor de lucru,

- propun măsuri de ajutorare sau recuperare.

Munca unui lucrator social este aceea de a ajuta oamenii în rezolvarea problemelor legate de situaţia lor socială sau de viaţa personală. Exercitarea profesiei de asistent social este avizată de Colegiul Asistenţilor Sociali din România şi autorizată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Asistentul social îndeplineşte o misiune socială care are la bază valorile şi principiile fundamentale ale profesiei: justiţia socială, demnitatea şi unicitatea persoanei, integritatea persoanei, autodeterminarea, confidenţialitatea, importanţa relaţiilor interumane, furnizarea serviciilor cu competenţă şi în beneficial clienţilor.

Exercitarea liberă a profesiei şi independenţa profesională conferă asistentului social dreptul de a acţiona şi a lua decizii în beneficiul clienţilor săi şi deplina răspundere a acestora. Profesia de asistent social poate fi exercitată de către persoana care indeplineşte următoarele condiţii:

- este cetăţean român, cu domiciliul în România ;

- este licenţiat sau absolvent al unei instituţii de învăţământ de specialitate, acreditată de stat în condiţiile legii;

- deţine avizul Colegiului Asistenţilor Sociali din România pentru exercitarea liberă a profesiei de asistent social;

- nu se găseşte în vreunul din cazurile de incompatibilitate sau nedemnitate prevazute de statut.

Exercitarea profesiei de asistent social este incompatibilă cu:

- persoana care nu are capacitate deplină de exerciţiu;

- promovarea sau apartenenţa la o grupare scoasă în afara legii;

- folosesirea cu buna ştiinţă a cunoştinţelor profesionale în defavoarea clientului ;

- desfăşurarea de activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale de asistent social sau bunelor moravuri.

Este nedemn de a exercita profesia de asistent social:

- asistentul social care a fost condamnat definitiv şi irevocabil, chiar dacă a fost reabilitat, pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii în împrejurari legate de exercitarea profesiei de asistent social;

- asistentul social căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, indiferent de durată, prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.

Asistentul social în munca sa îndeplineşte un şir de roluri, printre care putem evidenţia următoarele:

- Iniţiator - oferă atenţie problemei apărute sau problemei potenţiale. Acest rol urmăreşte în esenţă anticiparea apariţiei problemei. asistentul social ajută indivizii şi grupurile să-şi determine nevoile, să-şi clarifice şi identifice problemele, să-şi selecteze şi să aplice o strategie de lucru, să-şi dezvolte capacităţile pentru a se ocupa de problemele lor într-un mod eficient. Acest rol este cel mai mult întâlnit în practica consilierii individuale, a grupurilor şi familiei. Modelul este folosit, de asemenea, în practica comunitară, în special atunci când obiectivul principal este acela de a ajuta oamenii pentru a se organiza.

- Consultant(consilier pentru persoane) este un rol activ ce are ca finalitate rezolvarea problemelor acestuia şi/sau obţinerea unor schimbări în capacitatea individului de a-şi rezolva problemele

- Avocat Este un rol activ şi direct, în care asistentul social se luptă, pledează pentru drepturile, nevoile unui client sau ale unui grup. Într-un astfel de rol, asistentul social promovează lidership pentru colectarea de informaţii, argumentează nevoile şi drepturile clientului. Obiectivul este să modifice sau să provoace schimbări ale politicilor sociale în concordanţă cu nevoile sociale.