Asistența socială a persoanelor cu boli cronice și terminale

ASISTENTA SOCIALA A PERSOANELOR CU BOLI CRONICE SI TERMINALE

Subiecte de examen (optional):

1. Boala abortiva, avortul si „criza de sarcina” - perspectiva asistentei sociale cu implicatii bioetice. Conturati strategii pro-nataliste de interventie socio-medicala.

2. Mijloace socio-terapeutice in bolile cronice si terminale - prezentare de caz, in care exista un „diagnostic” (la alegere), pe baza caruia sa descrieti simptomatologia, efectele in plan socio-familial, economic si cultural, precum si premisele pentru management-ul de caz in asistenta socio-medicala integrata.

1. Boala abortiva, avortul si „criza de sarcina” - perspectiva asistentei sociale cu implicatii bioetice. Conturati strategii pro-nataliste de interventie socio-medicala.

Boala abortiva este formata dintr - o succesiune de avorturi spontane. Exista mai multe forme clinice ale avortului spontan: iminenta de avort, avortul spontan incipient, in evolutie, incomplet sau complet. Conform termenului de gestatie cand s-a produs avortul, deosebim 2 tipuri de avort spontan: precoce (inainte de 12 saptamani de gestatie) si tardiv (intre 13 si 22 saptamani).

Avortul reprezinta pierderea sau intreruperea sarcinii. Se considera avort spontan atunci cand sarcina este pierduta (nu a fost dorita terminarea acesteia) si intrerupere de sarcina sau avort programat atunci cand procedura este aleasa in mod voit sau este necesara. Avortul reprezinta extragerea sau expulzia din corpul mamei a produsului de conceptie, în primele 22 saptamani de sarcina.

Criza de sarcina apare in cele mai diverse situatii de viata. Astfel, experienta directa si bibliografia teoretica arata ca nu exista niciun element care sa elimine a priori posibilitatea aparitiei crizei de sarcina: nici starea financiara, nici statutul social ori marital, nici absenta sau numarul copiilor, nici varsta, nici nivelul intelectual, educational si cultural, nici starea de sanatate a femeii, nici calitatea relatiei cu tatal copilului, nici opinia familiei ori a prietenilor, nici afilierea ori practica religioasa a mamei, tatalui, familiei, nici macar imprejurarile conceptiei si starea de sanatate a copilului, de exemplu atunci cand copilul a fost asteptat ani la rand si este deplin sanatos. Cele mai frecvente cauze cunoscute ale crizei de sarcina sunt: tatal copilului nu isi doreste copilul; tatal copilului o paraseste pe mama; femeia depinde financiar de tatal copilului, care ii cere sa faca avort; femeia traieste intr-o relatie violenta din care nu se poate desprinde; femeia nu este casatorita si ii este frica de stigmatizare in spatiul public daca va naste copilul.

In cadrul unei crize, rolul asistentului social este de a face legatura persoana aflata in dificultate la resursele comunitare in vederea obtinerii sprijinului necesar. Pacienta -viitoare mama, trebuie sa fie corect informata cu privire la drepturile legale pe care le are si trebuie sa fie sprijinita pentru a le obtine. Astfel, asistentul social reprezinta conexiunea dintre client si mediul sau familial sau chiar comunitatea din care face parte. Dincolo de suportul moral acordat femeii gravide, asistentul social trebuie sa ajute la o adaptare a resurselor comunitare la nevoile pacientei. Asistentul social poate sprijini tanara mama sa beneficieze de anumite servicii ale unor organizatii, institutii in domeniu. Realizarea unei recomandari, sprijinirea in obtinerea actelor necesare sunt un real suport pentru o femeie aflata in situatie de dificultate. Ofera sprijin moral in depasirea situatiilor dificile determinate de o sarcina nedorita/neplanificata.