Asistența Socială a Persoanelor cu Handicap

Introducere

Actualitatea temei este anume problema ce ţine de persoana cu handicap mintal care este o categorie a populaţiei cu o poziţie evident dezavantajată faţă de alte categorii de oameni, aceasta fiind ca una din problemele majore şi ea poate fi soluţionată numai prin efortul comun al tuturor oamenilor de bună credinţă din domeniile: politică, social, afaceri, ştiinţă, cultură.

Gradul de civilizare a societăţii în mare măsură este determinată de atitudinea faţă de aceste persoane ce au un handicap mintal. Crearea condiţiilor pt. educaţie şi învăţămînt, adaptare socio-profesională şi integrare socială a persoanelor respective constituie şi un obiectiv principal al oricărui stat şi a comunităţii mondiale în general.

Tema mai poate fi actuală şi prin stringenta diferenţiere a persoanelor cu handicap mintal, care este determinată de particularităţile individual-tipologice a persoanelor anormale şi asigură realizarea maximală a posibilităţilor de cunoaştere a acestora. Diferenţierea persoanelor cu handicap mintal este o problemă fundamentală a ştiinţei defectologice, o acţiune complexă care se realizează interdisciplinar (medicină, psihologie, pedagogie, etc.) axîndu-se pe particularităţile dezvoltării psihofizice individuale. Problema handicapului în rîndurile copiilor şi tinerilor este una dintre cele mai acute nu numai în domeniul de ocrotire a mamei şi a copilului dar şi în viaţa socială a ţării.

Actualitatea temei mai este determinată şi de un număr mare de factori:

a) nivelul înalt al handicapului şi tendinţa generală de creştere a acestuia cu implicaţii asupra stării de sănătate a tinerilor cu handicap mintal şi resursele muncitoare ale societăţii.

b) apariţia în familie a unui copil ce are un handicap şi mai ales cînd are un handicap mintal în 20% din cazuri afectează planurile profesionale a părinţilor dar mai ales a mamelor, în 80% din cazuri mamele ce cresc şi educă copii cu handicap neuro-psihic renunţă la activitatea lor de muncă.

c) se dereglează climatul psihologic în familie: 3% din familii se destramă, 9,2% din taţi încep să facă abuz de alcool.

d) se măresc cheltuielile statului pe contul pensiilor, subvenţiilor, serviiciilor medicale acordate copiilor ce au un handicap mintal mai ales.

e) într-o măsură oarecare persoanele ce au un handicap mintal cît şi celelalte categorii de persoane ce au alte tipuri de handicap influienţează situaţia demografică în republică.

Scopul lucrării constă în studierea problemei legată de protecţia persoanelor cu handicap mintal atît în plan social cît şi în plan legislativ la fel şi determinarea particularităţilor specifice de dezvoltare a psihomotricităţii, a integrării lor sociale şi profesionale şi a capacităţilor de muncă a acestor persoane ce au un handicap mintal.

Obiectivele lucrării sunt:

- pt. a studia mai aprofundat problema ce ţine de protecţia persoanelor cu handicap mintal ar fi bine dacă se va studia şi se va face cunoştinţă cu un anumit număr de literatură şi monografii referitoare la acest domeniu.

- altul ar fi şi acela de a cunoaşte numărul persoanelor ce au un astfel de handicap atît din mediul urban cît şi din cel rural.

Metodele şi tehnicile de studiu

Studierea problemei abordate s-a realizat prin aplicarea unui complex de metode: studierea şi analiza literaturii ştiinţifice de specialitate (analiza documentară), s-a mai utilizat şi metode teoretice – analiza empirică – observarea, studiu de caz; statistice – aflîndu-se numărul persoanelor ce au un handicap mintal şi cei care sunt instituţionalizaţi într-o instituţie socială şi specială şi aflarea acestor instituţii, s-au mai folosit şi unele scheme şi tabele ce ţin de domeniul dat.

Însă toate acestea nu soluţionează şirul de probleme ce apar tot mai recent în viaţa de zi cu zi a persoanelor cu handicap mintal şi toate acestea numai prin a i se da drepturi egale şi şanse de a se integra atît social cît şi profesional.

Conţinutul tezei

Lucrarea constă din întroducere, 3 capitole a cîte 2-3 paragrafe, încheiere, bibliografie şi anexă.

În întroducere se fundamentează actualitatea temei, se determină scopul şi obiectivele lucrarii, metodele şi tehnicile de studiu.

Capitolul I Fundamentele ştiinţifico-metodice ale protecţiei sociale a persoanelor cu handicap mintal.

Acest capitol cuprinde definirea conceptului de handicap mintal şi de deficienţă mintală, la fel şi aducerea la cunoştinţă a etiologiei handicapului mintal şi lucrul cu această categorie de persoane.

În urma studierii şi analizei literaturii ştiinţifice cu referinţă la categoria de persoane ce au un handicap mintal distindem că handicapul mintal desemnează starea de limitare a capacităţilor umane şi consecinţele acestei limitări ce este un dezechilibru în viaţa unei persoane în încercarea acestuia de a-şi asuma şi îndeplini rolul social la un nivel identic cu ceilalţi membri ai societăţii.

După cum se ştie o persoană ce are un anumit handicap, acesta îl poate avea prin influienţa negativă a mediului ambiant, deficienţe în funcţionarea serviciilor medico-sanitare, infecţii intrauterine, etc.

Lucrînd cu această categorie de persoane din partea asistentului social sunt necesare o serie de însuşiri etico-morale, însuşirea unui set de valori, cunoştinţe şi aptitudini prin care să se poată lucra cu persoanele date, de asemenea asistentul social trebuie să ţină seama de dreptul clientului de a decide în cunoştinţă de cauză, dar şi de necesitatea de a răspunde exigenţelor altor imperative valorice. Persoana cu handicap mintal trebuie privită ca o individualitate specifică diferită de alte persoane din aceeaşi categorie.

După cum se ştie munca socială nu este centrată asupra nevoilor întregii populaţii ci doar asupra unui număr relativ de oameni.

Capitolul II Politica socială faţă de persoanele cu handicap mintal în Republica Moldova.

Acest capitol fundamentează situaţia persoanelor cu handicap mintal în Republica Moldova şi aducerea la cunoştinţă a legislaţiei naţionale şi cele internaţionale referitoare la aceste persoane.

Situaţia acestor persoane în Republica Moldova este inacceptabilă atît din punct de vedere uman, social cît şi cultural mai ales a celor ce sunt în instituţii şi care au nevoie de asistenţă şi ajutor permanent, pt. unii chiar 24/24 ore.

La momentul actual în Republica Moldova sunt circa 120 mii de persoane cu handicap, ceea ce constituie 3-4% din populaţia ţării şi acest număr este în creştere. De asemenea creşte şi numărul copiilor cu handicap.

Fenomenul trebuie să ne pună în gardă ce accentuiază necesitatea de a accelera elaborarea strategiei politii sociale, care va da posibilitatea manifestării potenţialului profesional, intelectual şi creativ al acestor persoane.

Drepturile omului sunt respectate în măsura în care sunt cunoscute şi în măsura în care sunt însişite. Este necesar ca oricare individ să conştientizeze existenţa proprilor drepturi şi să respecte drepturile celuilalt. Statul este obligat să elaboreze şi să aplice o politică naţională de dezvoltare, care ar da posibilitatea creşterii constante a bunăstării întregii populaţii, a tuturor indivizilor fără nici o descriminare, inclusiv şi cea de sănătate. Una din problemele majore este protecţia şi exercitării drepturilor a persoanelor ce au un handicap mintal, persoane cu o poziţie dezavantajoasă faţă de alte persoane, ea fiind socotită şi ca o problemă a întregii societăţi.