Asistența Socială a Persoanelor Vârstnice

Demografia populatiei vârstnice

Strehler a identificat patru criterii pentru a defini procesul de îmbatrânire si pentru a-l distinge de patologia cronica. Procesul de îmbatranire este:

§ Universal-schimbarile apar la toti membrii speciei, dar pot afecta indivizii în grad diferit;

§ Intrinsec-îmbatrânirea este un proces care apare chiar si atunci când toate influentele mediului sunt eliminate;

§ Progresiv-aparitia procesului este graduala si schimbarile sunt cumulative; a nu se confunda acesta cu conditii, ca de exemplu, cancerul, care are o incidenta mai mare, mai ales la o anumita vârsta, dar care se dezvolta sporadic si rapid;

§ Deteriorant-un fenomen de îmbatrânire ar trebui, eventual, sa fie daunator pentru organism. Multe din schimbarile datorate vârstei sunt o progresie simpla a schimbarilor care au fost utile organismului în perioada de crestere si dezvoltare; schimbari care au drept finalitate scurtarea vietii.

De ce îmbatrânim

Exista trei viziuni:

1. Imbatrânirea este pretul inevitabil pe care organismul îl plateste pentru complexitate. În timp, uzura si repararea se manifesta în declinul functiilor si moarte, eventual.

2. Viziunea evolutionista adaptativa  îmbatrânirea este selectiv avantajoasa pentru specii. Ea este un eveniment programat care previne aglomerarea si competitia pentru resurse.

3. Viziunea evolutionista non-adaptativa  îmbatrânirea apare din cauza fortei selectiei naturale care scade odata cu vârsta sau din cauza genelor care sunt utile în prima parte a vietii si mai tarziu se dovedesc a fi daunatoare.

Imbatrânirea organismului

Procesul îmbatrânirii se manifesta la nivelul numeroaselor programe. Sistemul nervos central ( creierul în special ), cel imunitar, endocrin si cardiovascular sunt cele mai afectate de procesul îmbatrânirii.

Imbatrânirea creierului. Afectarea creierului datorata numai procesului de îmbatrânire (prin opozitie cu îmbatrânirea patologica) este minima. Desi creierul care îmbatrâneste poate pierde 100 000 neuroni pe an, el pare sa compenseze aceste pierderi. Aceasta compensatie ar putea fi influentata pozitiv prin provocarea intelectului (prin exercitii mentale).

Creierul este cel care da abilitatea de a exista un control asupra îmbatrânirii. El este singurul organ care teoretic nu poate fi înlocuit  deoarece exista organe care nu pot fi înlocuite din punct de vedere tehnic  creierul nostru ne reprezinta, el este eul. Putem înlocui inima, rinichii sau alte organe  în limitele tehnologiei  dar nu putem înlocui creierul sau nu vom putea fi noi pentru mai mult timp. Prioritatea noastra ar trebui sa fie evitarea îmbatrânirii creierului; evitarea îmbatrânirii în restul organismului este secundara în afara de cazul, desigur, când este necesara actiunea de a pastra creierul.

Pierderea memoriei de scurta durata, schimbarile cognitive si de personalitate aparute odata cu înaintarea în varsta, dementa, declinul senzorilor si al sistemului nervos ca si alte schimbari par sa apara în îmbatrânire (Hayflick, 1994). Cauza principala a acestor schimbari pare sa fie pierderea neuronilor.