Consiliere

Definire

În asistenţa socială consilierea reprezintă cea mai importantă metodă de intervenţie pe care profesionistul o utilizează în procesul de ajutorare a clientului (individ, familie, grup). Misiunea asistentului social este de a ajuta clientul să devină independent de serviciile sociale, iar metoda principală prin care se atinge acest scop este consilierea.

Prin consiliere asistentul social are posibilitatea să exploreze, să descopere şi să clarifice care sunt resursele clientului şi împreună cu acesta să stabilească care sunt soluţiile pentru rezolvarea problemei cu care se confruntă.

În literatura de specialitate , consilierea – counseling - reprezintă o procedură utilizată în asistenţa socială, cât şi în alte profesii, în vederea îndrumării indivizilor, familiilor, grupurilor către activităţi specifice. În acest sens se utilizează o serie de proceduri cum ar fi: oferirea de soluţii, delimitarea şi analiza unor alternative, suportul pentru conturarea unor obiective, informare.

Prin consiliere, profesionistul construieşte o relaţie de sprijin, în sensul motivării clientului de a acţiona pentru schimbarea acelui comportament care a determinat situaţia de criză şi pentru restabilirea echilibrului psihosocial al vieţii.

Complexitatea aceastei metode de intervenţie este dată de faptul că procesul de ajutorare a individului se desfăşoară pe parcursul a mai multor şedinţe (numărul îl stabileşte asistentul social în funcţie de dificultatea cazului), în cadrul cărora, împreună cu clientul, profesionistul parcurge sistematic mai multe etape.

În cadrul acestui demers, asistentul social împreună cu clientul va analiza mai întâi care este natura problemei, apoi se vor explora care sunt resursele individului/familiei/comunităţii (calităţi, credinţe sau valori ale individului, persoane din familia lărgită care îi pot oferi suport, serviciile unei instituţii). Ulterior, clientul va alege o soluţie pentru rezolvarea situaţiei sale şi va realiza schimbarea dorită cu sprijinul profesionistului.

Pentru a atinge scopul vizat de metoda consilierii, de ajutorare a clientului în procesul de schimbare şi de dezvoltare personală în concordanţă cu valorile şi aşteptările individului, asistentul social trebuie să uzeze de toate calităţile unui bun profesionist, alături de tehnici specifice ale consilierii.

Astfel, urmărind schema generală de intervenţie în procesul de consiliere, asistentul social trebuie să probeze:

-empatie şi înţelegere pentru a cunoaşte cât mai obiectiv realitatea vieţii clientului;

-manifestarea încrederii în capacitatea clientului de a-şi rezolva dificultăţile;

-tact în orientarea clientului către centrul problemei, direcţionând discuţia de la general la particular şi ajutând individul să-şi exprime gândurile şi sentimentele;

-suport pentru identificarea unor posibile soluţii şi în conştientizarea riscurilor alternativelor prezentate;

-motivarea pozitivă a clientului pentru fiecare acţiune reuşită;

-susţinerea clientului în depăşirea obstacolelor şi atingerea scopului propus de către acesta.

Pe parcursul şedinţelor de consiliere, discuţiile cu clientul trebuie îndreptate către determinarea individului de a ajunge la auto-cunoaştere, auto-conştientizare şi auto-determinare. Dificultatea consilierii constă tocmai în capacitatea profesionistului de a determina ca individul, singur, să conştientizeze dificultăţile, dar şi propriile resurse pentru ca apoi, să aplice modele de rezolvare a problemei confom cu ceea ce doreşte să realizeze.

În literatura de specialitate modelele de consiliere au ca bază ideea prezentată anterior, în sensul că fiecare individ are potenţial pentru a-şi rezolva dificultăţile, puterea de a-şi conduce viaţa şi capacitatea de a realiza o creştere constructivă în sensul pe care îl doreşte pentru sine.