Curs Sociologie

Imagine preview
(9/10 din 20 voturi)

Acest curs prezinta Curs Sociologie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 76 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Sociologie

Cuprins

1. Sociologia ca Stiinta
2. Evolutia Ideilor Sociologice
3. Structura Sociala
4. Grupuri Sociale
5. Grupul Mic
6. Organizatia
7. Teorii Clasice despre Organizatie
8. Socializarea
9. Grupurile de Varsta din Societate
10. Relatii Interetnice, Rasiale si Nationale
11. Familia
12. Educatia

Extras din document

1.4.1 Perspectiva evolutionista a fost prima formulata în sociologie, fiind fundamentata în special pe lucrarile lui Auguste Comte si Herbert Spencer. Aceasta perspectiva explica originea societatilor si cresterea lor din punct de vedere evolutionist. Evolutionismul a avut o mare raspândire în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, dupa care a intrat într-o lunga perioada de ignorare. În ultimii ani se înregistreaza o semnificativa reconsiderare a acestei perspective sociologice.

1.4.2. Perspectiva functionalista are ca principali reprezentanti pe Auguate Comte, Herbert Spencer, Emile Durkheim, Talcott Parsons, Robert Merton s.a. În anii 1950-1960 a fost perspectiva dominanta în sociologie. Antropologul englez Bronislaw Malinowski a pus bazele functionalismul sociologic. Functionalistii concep societatea ca un sistem, ca pe un întreg compus din mai multe parti aflate în interactiune, fiecare parte îndeplinind o anumita functiune. Conform acestei perspective societatile tind spre echilibru, spre mentinerea ordinii. Atingerea echilibrului este dependenta de îndeplinirea functiei specifice de catre fiecare parte a sistemului. Daca functiile nu sunt realizate, sistemul se dezechilibreaza si poata sa moara. Functionalitatea sistemului se asigura prin controlul social. Fiecare institutie îndeplineste o functie sociala clara. Dar institutiile nu se manifesta separat, ele sunt interdependente, sunt parti fundamentale ale societatii care se prezinta sub forma unui sistem complex si relativ stabil. Schimbarea sociala se produce numai în cadrul sistemului, care îsi pastreaza echilibrul si stabilitatea. Nu sunt acceptate miscarile sociale bruste sau revolutionare. Anumite parti ale societati nu-si pot îndeplini functiile si atunci devin disfunctionale. În acelasi timp, diferite elemente ale socialului pot fi functionale si disfunctionale. Somajul, de exemplu, este ambivalent; el poate fi functional prin încurajarea cresterii competentei profesionale, a performantelor individuale, prin crearea locurilor de munca pentru cei ce se ocupa de asistenta somerilor, dar poate fi , în acelasi timp, disfunctional prin problemele sociale pe care le creeaza: saracie, alcoolism, insatisfactie, devianta, etc.

Pentru mentinerea echilibrului si a stabilitatii sistemului social este necesar sa se asigure un consens social, adica un acord al membrilor societatii asupra a ceea ce este bine, drept si moral. Procesul de socializare joaca unul dintre cele mai importante roluri în obtinerea consensului social. Perspectiva functionalista ofera o buna interpretare a organizarii sociale, a raporturilor dintre componentele sistemului si rolul fiecarei componente. Capacitatea explicativa a acestei perspective este redusa în ceea ce priveste analiza proceselor sociale si a schimbarilor care au loc în societate. Functionalismul insista asupra consensului, integrarii si stabilitatii si nu acorda importanta necesara conflictelor, instabilitatii si neintegrarii. Functionalismului i se reproseaza conservatorismul la care ajunge în cele din urma.

1.4.3. Perspectiva conflictuala deriva din ideile lui K. Marx, Georg Simmel, Wright Mills, Lewis Coser, Randall Collins. Acesti gânditori explica evolutia si functionarea societatii prin conflict. Aceasta perspectiva concepe conflictul ca o sursa a schimbarii sociale si îsi concentreaza analiza asupra instabilitatii si dezechilibrelor. Ei sustin ca insuficienta resurselor de bogatie, putere si prestigiu a determinat structurarea societatii în grupuri de interese contrare, structura ce este determinata de lupta continua dintre indivizi sau grupuri.

Daca functionalistii considera conflictul ca fiind element al dezechilibrului social si care trebuie înlaturat, adeptii conflictului îi atribuie acestuia virtuti progresiste stimulând schimbarea sociala. Conflictualismul nu este o perspectiva sociologica omogena. Principalul initiator al acestei perspective a fost Karl Marx, care si-a concentrat analiza sociologica asupra conflictului dintre clase, demersul sau având o finalitate politica declarata. În conceptia lui Marx fiecare mod de productie se caracterizeaza printr-un anumit tip de conflicte intregrupale, dintre care cele mai importante sunt conflictele între clasele sociale. Din perspectiva sociologului german Georg Simmel (1858 – 1918), conflictele sunt inerente vietii sociale, dar el nu deduce de aici concluzii pentru actiunea politica. Adeptii contemporani ai perspectivei conflictualiste extind aria de cuprindere a analizei la conflictele dintre grupele de vârsta, grupuri etnice sau religioase, dintre profesii, comunitatile locale si puterea centrala etc.

Ideea de baza a acestei perspective consta în afirmatia ca fiecare societate este formata din forte sociale si interese diferite, pe care nu si le pot satisface într-un mediu având resurse limitate. Apare astfel o competitie permanenta pentru bunuri, putere si bunastare. În aceasta lupta, unii câstiga si ajung sa-i domine pe altii sau, potrivit formularilor marxiste, sa-i exploateze pe altii.

Daca în societate exista conflicte permanente, se pune problema cum poate ea sa mai existe. La aceasta întrebare s-au formulat doua raspunsuri. Primul afirma ca, în urma conflictului, o categorie ajunge dominanta si impune prin mijloace de constrângere acele reguli care servesc la realizarea propriilor interese, statul fiind conceput ca o institutie menita sa domine, sa promoveze interesele celor ce detin puterea.

Al doilea raspuns sustine ca, în societate exista o diversitate atât de mare de grupuri de interese, încât, pentru a putea sa întreprinda ceva, oamenii trebuie sa se asocieze. În acest caz cooperarea este modalitatea de a face fata conflictului.

Perspectivele functionaliste si conflictualiste pot fi apreciate drept complementare; ele se refera la acceasi realitate, prima insistând pe consens, ordine, armonie, a doua – pe instabilitate, conflicte, constrângere. Dezavantajele uneia pot fi completate cu avantajele celeilalte.

1.4.4. Perspectiva interactionista – are la baza studiile lui Charles Norton Cooley, George Herbert Meat. Manford Kuhn si are în vedere capacitatea omului de a crea si folosi simboluri. Adeptii acestei orientari teoretice arata ca societatea este produsul actiunii umane, pe baza modului în care oamenii interpreteaza semnificatia informatiilor, evenimentelor si regulilor sociale, în functie atât de continutul obiectiv al acestora cât si de particularitatile lor subiective.

Perspectiva interactionista îsi concentreaza analiza asupra raporturilor dintre individ si societate. Societatea este în permanenta creata prin interactiunea indivizilor fiind totusi preexistenta lor. Indivizii se modeleaza în cadrul societatii în timp ce societatea se schimba si ea sub influenta actiunii acestora. Indivizii si societatea se presupun reciproc si nici o parte nu poate exista fara cealalta.

De retinut ca perspectiva functionalista si cea conflictualista abordeaza aspectele obiective privind fie functionalitatea, fie starea conflictuala din societate la nivel macrosocial, în timp ce perspectiva interactionista evidentiaza aspectele subiective privind actiunea umana la nivel microsocial. Cele trei perspective sunt complementare si împreuna confera demersului sociologic cuprinderi, profunzime si relevanta.

Fisiere in arhiva (1):

  • Curs Sociologie.doc

Alte informatii

Cursurile 1 - 12