Devianță

Dicţionar de concepte:

ROL SOCIAL

Definit în termeni de modele sau norme de comportament pretinse în cazul ocupanţilor diverselor poziţii în cadrul structurii sociale (ex.copil, bunic, mamă). ( Burke,1999,p.61)

STATUS

Într-o societate, membrii ei ocupă un număr de poziţii sociale, cunoscute prin noţiunea sociologică de status.

În mod obiţnuit, un individ din societatea nostră are un status familial (soţ, fiică. bunic,etc), un status ocupaţional( este de ex.şofer sau, asistent social),dar şi un gender status (barbat sau femeie)

Ogien Albert (2002,p.70) oferă următoarea precizare referitoare la tipurile de statut social:

- statut social atribuit: atunci cand el descrie o poziţie în care un individ este fixat (de ex gender status) sau este numit(titlurile nobiliare/aristocratice); pentru schimbarea unui asemenea status un individ poate face foarte puţin;

- statut social dobândit: atunci cand statutul rezultă dintr-o alegere, dintr-o acţiune care are un scop, sau din mişcările de mobilitate socială.

Statusurile sunt cultural definite, în ciuda faptului că au la bază factori biologici, ca de ex. sexul.

NORMĂ

Fiecare cultură conţine un număr mare de ghidaje (scrise sau nescrise) care direcţionează comportamentul în situaţii specifice; asemenea linii directoare sunt numite norme.

Norma reprezintă o regulă socială de conduită sau un standard de comportament, definit prin aşteptările sau consensul (adeziunea) unui grup social faţă de un anumit tip de comportament (S.M.,Rădulescu, D. Banciu,1990,p.18).

Norma se referă deci, la cerinţa imperativă impusă fiecărui membru al societăţii de a adopta un anumit tip de comportament, de a respecta anumite reguli de conduită, de a îndeplinii anumite acţiuni, sau a nu îndeplinii alte acţiuni, de a alege, în situaţii sociale specifice, numai soluţii compatibile cu standardele culturale (norme şi valori) socialmente admise ca dezirabile.

În baza adoptării normei ca reper fundamental al conduitei şi acţiunii sociale, indivizii se comportă şi acţionează intr-un mod tipic, inteligibil şi comprehensibil, adica normal. (S. M.Rădulescu, 2000,p. 39).

Normele sunt aplicate prin intermediul sancţiunilor: pozitive (recompensele) şi negative (pedepsele) acestea pot fi formale sau informale. Sancţiunile sunt o parte esenţială a mecanismelor de control social care au în vedere menţinerea ordinii sociale.

VALORI

Dacă normele asigură direcţionari specifice pentru comportament, valorile asigură direcţionări mai generale ele fiind exprimate prin intermediul unor convingeri /credinţe, idealuri cu privire la faptul că ceva este bun, dezirabil (ex. bine, frumos, cinste,etc)

Multe norme pot fi considerate ca reflectări ale valorilor ; unele norme reprezintă expresii ale unei singure valori (ex. viaţa umană ).

Valorile variază- la fel ca normele- de la o societate la alta, de la o cultură la alta.

Fără norme şi valori împărtăţite, membrii societăţii sunt incapabili să coopereze şi să-şi înţeleagă unii altora comportamentul, se produc conflicte, dezordine chiar dezorganizare socială.

CONFORMITATE

Compatibilitatea comportamentului cu aşteptările şi cerinţele normative ale unui grup social.

CONSENS SOCIAL:

Acordul membrilor societăţii asupra necesităţii funcţionării unor reguli de viaţă comune, se bazează pe un context normativ, concretizat în reguli şi în norme.Acordul colectiv cu privire la necesitatea existenţei şi respectării regulilor/obligaţiilor în viaţa socială creează consensul necesar pentru asigurarea unei existenţe sociale organizate.

ORDINE SOCIALĂ:

Ordinea socială este elementul constitutiv al vieţii sociale cu rol reglator/coordonator , ea presupunând existenţa a) a unui corp de legi si norme care solicită indivizilor cum să se comporte în anumite situaţii sociale; b) a unor instituţii sociale ce permit funcţionarea adecvată a raporturilor şi structurilor sociale într-un sens dezirabil social,asigurând coordonarea activităţii sociale; c) caracterizează totalitatea poziţiilor sociale ierarhice (statusurilor) ce face posibilă coordonarea unor activităţi, formularea şi aplicarea unor decizii, stimularea actiunilor dezirabile, obstrucţionarea celor indezirabile, adică face predictibile acţiunile oamenilor în cadrul societăţii

Ordinea sociala nu este absolută, nici perfectă; ea cunoaşte, în anumite condiţii istoric şi cultural specifice, tensiuni, abateri, deviaţi, chiar şi prioade de dezorganizare socială.(S, M. Rădulescu, 1994, p. 39-41)

În cadrul ordini sociale, o parte componentă este ordinea normativă aceasta impune membrilor societăţii să exercite numai acele acţiuni şi conduite care sunt în acord cu codurile culturale, morale şi legale.