Dezvoltare comunitară

Definiţii şi interpretări ale conceptului de “dezvoltare socială”

Exerciţiu didactic: Alcătuiţi trei enunţuri care să cuprindă conceptul de “dezvoltare”.

Conceptul de dezvoltare este strâns legat de cel de schimbare.

Dicţionar de Sociologie (1993): Schimbarea socială “constă în trecerea unui sistem social sau a unei componente a acestuia de la o stare la altă stare diferită calitativ şi/sau cantitativ”.

- ne aflăm în perspectiva sistemică: societatea – sistem complex şi dinamic ce îşi modifică permanent structura şi se autoreglează funcţional;

- schimbarea – modificări structurale şi funcţionale ale sistemului.

Definiţii şi interpretări 2

Schimbarea poate avea două sensuri:

- atunci când ea conduce la îmbogăţirea structurală şi funcţională, la optimizarea sau eficientizarea funcţionării sistemului se numeşte dezvoltare. Exemplu: creşterea numărului de instituţii de îmgrijire paliativă.

- atunci când ea se asociază cu apariţia de disfuncţionalităţi şi de blocaje se numeşte regres. Exemplu: creşterea ratei mortalităţii infantile.

Discuţie: În ce sens al termenului se încadrează “creşterea numărului absolvenţilor de studii superioare?”

Conceptul de dezvoltare are sensuri specifice în diferitele ramuri ale ştiinţei:

- economie: progres material, creştere economică, acumulare de bunuri, de tehnologie. Indicator: avuţia pe cap de locuitor.

Definiţii şi interpretări 3

- psihologie: procesul de formare şi de structurare a personalităţii (însuşirea de cunoştinţe, formarea de abilităţi etc.)

- politologie: evoluţia modurilor de structurare a relaţiilor de putere, de la colectivităţi în care funcţiile politice nu sunt specializate, către societăţi ierarhice şi, mai apoi, către democraţii.

Midgley (1995): Dezvoltarea socială este “un proces de schimbare socială planificată, destinată să promoveze bunăstarea populaţiei ca întreg, printr-un proces de transformare economică şi socială complexă”.

- concept fundamental: planificarea.

Paradigma dezvoltării sociale

Cătălin Zamfir (2006): Dezvoltarea socială se referă la orientarea unei ţări/regiuni/comunităţi/instituţii spre realizarea unei stări dezirabile, stabilită ca obiectiv, printr-un proces planificat în timp, realizat printr-un set de acţiuni conjugate.

Analiza definiţiei:

- starea dezirabilă – obiectiv de realizat;

- set de acţiuni – programe, planuri, strategii.

Analiză de text: Zamfir C. (2006), p. 12: obiective care nu sunt vizate de procesele de dezvoltare socială.

Paradigma dezvoltării sociale 2

Până de curând, dinamica socială era mai degrabă caracterizată de schimbarea prin crize decât de schimbarea proiectată şi planificată.

Schimbarea prin crize presupune ieşirea spontană din situaţiile de criză. Are performanţe modeste şi costuri ridicate. Ex: asociaţiile agricole neperfomante din ruralul românesc în anii ’90 – “Hai să ne asociem şi vedem noi ce iese!”.

În ultimele decenii s-a conturat o nouă perspectivă: cristalizarea capacităţilor de ieşire din criză prin proiectarea şi planificarea schimbării, alături de construirea sistemelor de acţiune colectivă în vederea promovării acestor strategii.

Valenţele axiologice ale dezvoltării sociale

Dezvoltarea socială presupune: bunăstare, eficienţă, optimizare etc.

În termeni valorici, dezvoltarea socială reprezintă o schimbare în bine.

Observaţii:

1. Fiecare sistem sau sub-sistem social îşi defineşte acest bine. Ex:

- o organizaţie economică are indicatori specifici de dezvoltare (rata profitului);

- statele UE îşi definesc dezvoltarea în funcţie de nivelul de trai al cetăţenilor (indicatori de calitatea vieţii: rata ocupării, venitul etc);

- o organizaţie infracţională îşi defineşte “binele” prin valori, norme şi obiective – relativismul “binelui”.

Valenţe axiologice 2

2. Procesele de dezvoltare se pot asocia şi cu fenomene nedorite, cu disfuncţionalităţi (“efecte perverse” – Raymond Boudon). Ex:

- în secolul XX, migraţia masivă spre urban a determinat dezechilibre demografice. Efecte: cartiere sărace, prejudecăţi şi conflicte sociale, îmbătrânirea populaţiei din rural etc.;

- dezvoltarea industrială a generat probleme ecologice;

- modernizarea modului de viaţă în mediul rural a determinat dispariţia unor forme tradiţionale de sociabilitate/solidaritate (ajutorul necondiţionat în vecinătate, încrederea – porţile neîncuiate);

- modernizarea societăţii a dus la diminuarea controlului social, asociat cu creşterea ratei devianţei (proliferarea HIV, consumul de droguri etc.)