Epistemologie

1.Epistemologia ramura a metastiintei, filosofie a cunoasterii stiintifice

Enciclopedia Universalis, Paris 1970 - se precizeaza ca epistemologia ca discurs al stiintei a aparut in forme embrionare in cadrul gandirii antice dezvoltandu-se concomitent cu stiinta si filosofia. In acceasi lucrare se arata ca termenul de epistemologie a venit tardiv sa desemneze o foarte veche forma de cunoastere, contemporana cu practica primiilor savanti. Folosirea termenuui de epistemologie este data recent fiindca nu este intalnit decat incepand cu sec XIX in vocabularul specializat al filosofiei.

Creatorul termenului este Huxley

Etimologic episteme(stiinta)+logos(teorie, metoda)

Epistemologia cerceteaza originea, structura, metodele si validitatea cunoasterii stiintifice.Unii autori o mai numesc criteriologie sau teoria certitudinii. Sarcina epistemologiei este sa stabileasca conditiile, valorile si limitele cunoasterii stiintifice, sa precizeze gradul de indoiala si de certitudine pe care il comporta stiinta dobandita precum si metodele princare se poate atenua indoiala si spori certitudinea.

Un univers al stiintei despre stiinta=epistemologie

Metastiinta, scientologia=termeni noi

Corpul unei stiinte il constituie legile (formulari lingvistice care surprind regularitatile unui domeniu de procese si fenomene)

Fiecare generatie traieste intr-o lume incomplet si imperfect cunoscuta - cunoasterea stiintifica ramane o obligatie permanenta a omenirii, atat a mediului cat si a cunoasterii de sine a omului. Omul trebuie sa se orienteze in lume, el trebuie sa conserve, sa transforme lumea si sa elaboreze scopurile si mijloacele de a le atinge. Cunoasterea lumii este necesara iar cunoasterea lui insusi ca fiinta individuala si colectiva de asemenea.

Cunoasterea obtinuta din aceste doua procese atunci cand ating stadiul cel mai elaborat, se supune unui examen critic (originea, felul in care s-au format, validitatea, functiile)

A cunoaste un lucru inseamna a-l identifica, a-l delimita de ceea ce nu este el, a-l situa in spatiu si timp. Trebuie sa cunoastem lumea dar si cunoastera acestei cunoasteri

Stiinta epistemologia

Analiza stiintei este diferita de analiza stiintifica.

Analiza stiintifica a obiectului este facuta de stiinta insasi. Analiza stiintei genereaza o teorie care difera de oricare alta ramura a stiintei si de intreaga stiinta careia i se atribuie.

Metastiinta-teorie elaborata pentru analiza stiintei.

Stiinta poate fi investigata din unghiuri diferite:

1) Cercetarea activitatii stiintifice in evolutia ei temporala - perspectiva diacronica - istoria stiintei

2) Studierea dependentei muncii stiintifice, a randamentului ei, de insusirile individuale ale cercetatorilor stiintifici  psihologia stiintei

3) Descrierea cailor urmate in cercetarea stiintifica, a strategiilor,a metodelor, tehnicilor si procedeelor, inovatii intelectuale  euristica sau metodologia creatiei stiintifice

4) Cercetarea corelatiei dintre situatia stiintei si realitatile sociale,cercetarea dependentei stiintei de structura societatii,a rolului cunoasterii stiintifice si al reprezentantilor sai in viata sociala  sociologia cunoasterii sociale

5) Studiul modalitatilor de expresie, de comunicare, de respandire si aplicare a cunoasterii stiintifice, cercetarea tendintelor difeditelor capitole si ramuri ale stiintei- scientica

6) Studierea stiintei ca un sistem de cunoastere dobandita, in acest caz produsele sau rezulatele stiintei sunt analiate fara a se considera cine le-a ovtinut, in ce conditii sociale, psihologiece, in ce scop. Aceasta analiza se face si ea din doua unghiuri diferite:

a. Sintaxa logica - stiinta este considerata exclusiv sub forma expersiilor in care

consta ea pentru a se releva modul de constructie, de formare si transformare a acestor expresii, astfel se realizeaza un studiu inchis asupra formei, deci analiza ca sintaxa se concentreaza exclusiv formal urmarind analiza limbajului stiintific cu scopul de a determina conditiile de corectitudine formala, de compatibilitate a enunturilor stiintifice, de consistenta a teoriilor

b. Semantica logica - enunturile din care este alcatuita stiinta sunt analizate

ignorandu-se in continuare laturile psihologice si sociale ale limbajului, dar cu considerarea nu numai a formei expresiilor lingvistice ci si a continutului lor, a semnificatiei elementelor limbajului urmarindu-se cunoasterea relatiilor de desemnare. Deci, problema aceasta a relatiilor de desemnare din semantica logica introduce si problema valorii adevarului ca raport al enunturilor obiectului material sau ideal al universului extralingvistic.

Reprezentanti: R. Carnopp si Ch. Morris