Etnografie

Anul şi submultiplii săi (anotimpul, luna, săptămâna, ziua) sunt în calendarul popular personificări, oameni care se nasc, trăiesc, îmbătrânesc şi mor ca s-o ia din nou de la capăt. Dintre aceştia, sfinţii ajunşi la vârsta senectuţii, moş crăciun la solstiţiul de iarnă şi baba dochia la echinocţiul de primăvară, sunt sărbătoriţi în mod deosebit. Ei reprezintă zeul an care, prin moarte şi renaştere, înnoiesc perpetuu timpul calendaristic de 365 sau 366 de zile. Începând cu ziua de 1 ianuarie anul renăscut creşte, devine tânăr, matur, după care îmbătrâneşte şi moare pentru a renaşte în noaptea de revelion a anului viitor. Moartea anuluii vechi şi renaşterea anul nou este bine evidenţiată de obiceiurile solstiţiului de iarnă: sacrificiul ritual al porcului, colinde, jocuri cu măşti, pluguşorul, sorcova etc.

Personajele mitice ale Calendarului popular sunt metamorfoze ale Anului, mai tinere sau mai bătrâne, după plasarea zilei lor faţă de celebrarea Moşului Crăciun. Astfel, Sânvăsâi, sărbătorit în prima zi a anului, este un tânăr care stă călare pe butoi, iubeşte şi petrece; Dragobete (24 februarie) este zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sângiorzul (23 aprilie) este tânăr războinic, călare pe cal; Sântilie (20 iulie) şi Sâmedru (26 octombrie) sunt maturi, în puterea vieţii, urmează generaţia sfinţilor-moşi, cu Moş Andrei (30 noiembrie), Moş Nicolae (6 decembrie), Moş Ajun (24 decembrie) şi Moş Crăciun (25 decembrie), care anunţă moartea şi renaşterea timpului calendaristic. Dar, la sfârşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie, acolo unde apar alţi doi sfinţi moşi, Moş Andrei (30 decembrie) şi Moş Nicolae (6 decembrie), Calendarul popular păstrează tradiţii certe pentru localizarea în această perioadă a Anului Nou geto-dac.

Spre deosebire de Crăciun, Baba Dochia moare şi renaşte la echinocţiul de primăvară. Luna martie se deschide cu Zilele Babei, timp ritual de nouă zile, egal cu durata urcuşului Dochiei cu oile la munte, unde moare împreună cu turma din cauza unui ger năprasnic. Trupurile lor, transformate în stană de piatră, apar astăzi ca nume topice în maio multe masive carpatice: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Semenic. Dar, moartea Babei Dochia la echinocţiul de primăvară este urmată de naşterea Pruncului Dochia. Începând din luna martie, divinităţile feminine ale Calendarului popular se grupează în trei generaţii: zeiţe-fecioare (Floriile, Sânzienele, Drăgaicele, Lăzăriţele, Ielele), zeiţe-mumă (Maica Precesta, Maica Domnului, Muma Pădurii, Muma Caloianului) şi zeiţe-babă (Sf. Vineri, Sf. Varvara, Dochia).