Indicatori Sociali

• Folosit prima oară de Academia Americană de Arte și Științe pentru a detecta și a anticipa natura și intensitatea consecințelor sociale secundare ale programului spațial american

• Autorii au propus un set de indicatori – statistici, serii statistice și alți indicatori, utili pentru :

– detectarea și anticiparea schimbării sociale

– evaluarea anumitor programe

– evaluarea impactului programelor

– -> Bauer 1966 – Social Indicators

Tipuri de indicatori statistici

• Indicatori de criteriu - Indicatorii sociali sunt ținte ale politicilor sociale (ex. starea de sănătate, rata criminalității, rata sărăciei)

• Indicatori ai satisfacției cu viața/ indicatori ai fericirii

• Indicatori sociali descriptivi – urmăresc descrierea societății și a schimbărilor pe care aceasta le suferă, nu sunt neapărat direct relevante pentru politici

LA CE FOLOSESC INDICATORII?

Trebuie să reţinem distincţia dintre indicatorii de diagnostic (necesari pentru identificare şi evaluarea problemelor sociale) şi cei de evaluare sau monitorizare ai programelor sociale (care operaţionalizează ţintele acestor programe).

Indicatorii sociali au, în acest plan, mai multe utilităţi:

– Descriere a realităţii sociale, a fenomenelor şi proceselor sociale

– Elaborare a politicilor si strategiilor de dezvoltare (planificare, stabilirea de ţinte pentru obiectivele strategiilor);

– Control/monitorizare şi evaluare a realizării obiectivelor stabilite.

Principii de elaborare a indicatorilor sociali de diagnostic

• indicatorul trebuie să surprindă esenţa problemei şi să aibă o interpretare normativă acceptată;

• indicatorul trebuie să fie robust şi valid statistic;

• indicatorul trebuie să fie sensibil la măsurile de politică socială întreprinse, dar nu trebuie să fie subiect de manipulare;

• indicatorul trebuie să fie relevant, de actualitate şi să poată fi actualizat periodic;

• indicatorul trebuie să nu implice dificultăţi prea mari de măsurare, de producere

• indicatorul trebuie să asigure comparabilitate la nivelul teritoriului la care se referă (la nivel naţional, la nivel judeţean, regional etc) şi să corespundă standardelor aplicate la nivel internaţional;

Indicatorul trebuie să surprindă esenţa problemei şi să aibă o interpretare normativă acceptată;

• exemplu: este puţin probabilă consacrarea unui indicator privind rata bogăţiei; totuşi, rata sărăciei, indicatorul care măsoară realitatea socială opusă, este un indicator care s-a consacrat şi standardizat tocmai datorită implicaţiilor normative pe care le are, precum şi existenţei unui anumit consens social în direcţia elaborării de politici care să amelioreze fenomenul sărăciei.

Indicatorul trebuie să fie robust şi valid statistic

• indicatorul trebuie să măsoare ceea ce-şi propune să măsoare. De exemplu, dacă ne propunem să măsurăm nivelul de sărăcie şi utilizăm ca indicator numărul de beneficiari de ajutor social, vom avea o măsură inexactă asupra acestui fenomen atât timp cât indicatorul are o serie de erori de cuprindere/includere: erorile de procedură în acordarea ajutorului social pot duce la subincluziune (prin neincluderea, unor persoane eligibile – e.g. a celor care nu sunt informate asupra acestui drept); sau la supraincluziune- prin includerea in rândul beneficiarilor de VMG a unor persoane care depăşesc plafonul de eligibilitate, stabilit prin lege.

Indicatorul trebuie să fie sensibil la măsurile de politică socială întreprinse, dar nu trebuie să fie subiect de manipulare;

• pentru ca un indicator social să fie util, e necesar ca acesta să reflecte modificările survenite în dinamica unui fenomen social; Un indicator al sărăciei care nu înregistrează schimbările survenite în rândul populaţiei sărace (respectiv numărul acestora sau profunzimea sărăciei) nu ajută la interpretarea şi proiectarea politicilor de reducere a sărăciei.

• Exemplu: numărul de beneficiari VMG ca indicator al sărăciei nu îndeplineşte condiţia mai sus menţionată: dat fiind faptul că, teoretic, plafonul VMG este întotdeauna mai mic decât pragul de sărăcie iar acordarea VMG nu scoate familiile sai indivizii din sărăcie ci doar le ameliorează starea de sărăcie.

Indicatorul trebuie să fie relevant, de actualitate şi să poată fi actualizat periodic;

• Actualitatea şi relevanţa unui indicator sunt dependente de contextul socio-cultural în care se propune măsurarea acestuia.

• Exemplu: ponderea persoanelor care trăiesc cu mai puţin de 1$/zi este un indicator relevant pentru ţările lumii a treia, dar complet irelevant pentru ţările vest-europene, spre exemplu, tări în care sărăcia extremă nu mai reprezintă de mult timp o problemă de amploare naţională.

Alte recomandări

• indicatorul trebuie să nu implice dificultăţi prea mari de măsurare, de producere

• indicatorul trebuie să asigure comparabilitate la nivelul teritoriului la care se referă (la nivel naţional, la nivel judeţean, regional etc) şi să corespundă standardelor aplicate la nivel internaţional;

Exemplu (din studiul despre Marghita)

- Rata infracţionalităţii/ rata criminalităţii

o Pe unităţi administrative

o Pe tipuri de infracţiuni (contra persoanei, contra patrimoniului)

o Evoluţii în timp