Introducere în Sociologia Economică

Pentru ca o disciplina sa existe, trebuie indeplinite, simultan, trei conditii: 1) sa aiba obiect de studiu – in cazul nostru, obiectul de studiu al Sociologiei economice il constituie activitatea economico-sociala, modul in care economia influenteza societatea si reciproc; 2) sa posede o metodologie proprie, adica un corpus de metode si tehnici, cu ajutorul carora sa masoare si sa cuantifice obiectul de studiu – in cazul nostru, sociologia economica imprumuta de la sociologie si economie politica aceste metode si tehnici; 3) sa existe mai multe cuvinte cheie, notiuni esentiale, concepte de lucru, cu care sa opereze in cunoasterea obiectului sau de studiu. Sociologia economica imprumuta concepte cheie din sociologie si economie politica, precum si din alte discipline socio-umane. Cele mai semnificative concepte cheie de care se serveste sociologia economica sunt prezentate in dictionarul de termeni utili, aflat la sfârsitul sintezei. Explicam in continuare câteva concepte, preluate de sociologia economica din economie, psihologie si sociologie, stiintele socio-umane la intersectia carora se afla domeniul de studiu al acesteia.

Prin factori de productie intelegem totalitatea resurselor naturale, materiale, energetice, tehnice si umane care, prin transformari succesive, servesc satisfacerii necesitatilor individului.

Nevoile umane reprezinta cerintele indivizilor de a avea si de a folosi bunuri materiale si servicii in conformitate cu necesitatile fiziologice, psihologice, sociale si spirituale ale fiintei umane.

Exista o piramida a trebuintelor realizata de psihologul Abraham Maslow, care ierarhizeaza aceste nevoi umane. A. Maslow pune la baza piramidei trebuintele fiziologice, urmate de cele de confort social, de securitate materiala si spirituala. Pe cea mai inalta treapta aseaza satisfacerea spiritului uman. Toate aceste trebuinte au o latura subiectiva, proprie fiecarui individ, dar si o latura obiectiva care tine de specificul tipului de societate in care traieste individul.

Caracteristicile nevoilor umane sunt: limitarea lor ca volum si nelimitarea ca numar; sunt complementare, concurente si substituibile (adica unele se dezvolta in detrimentul altora). in orice societate umana exista nevoi individuale, de grup si generale. in functie de timp, nevoile pot fi: curente, de perspectiva, permanente, periodice si intâmplatoare.

Nevoile umane cunosc o evolutie spatio-temporala specifica si satisfacerea lor in cel mai inalt grad reprezinta scopul activitatii economice.