Introducere în Sociologia Generală

Fiecăruia ni se întâmplă o serie de evenimente şi în jurul fiecăruia au locul o serie de evenimente şi se produc o serie de evenimente. Toţi încercăm să reanalizăm, să reevaluăm, să vedem în ce măsură aceste evenimente ne efectuează în bine sau în rău. Cu alte cuvinte noi judecăm aceste evenimente.

Problema care se pune este „pe ce criterii sau care sunt criteriile după care analizăm şi apreciem evenimentele?” Majoritatea imensă (peste 95%) din populaţia planetei judecă aceste evenimente în funcţie de experienţa lor de viaţă, de cunoştinţele generale dobândite la şcoală, în funcţie de sfaturile părinţilor şi în funcţie de tradiţiile care există în grupul social din care ei fac parte. Toate acestea poartă numele de simţ comun. Problema este că experienţele noastre, părinţii, prietenii sunt diferiţi, ceea ce rezultă că judecăţile noastre sunt diferite asupra aceluiaşi eveniment.

Oamenii acţionează în funcţie de (pre)judecăţile lor. Aşa făcând imposibilă solidaritatea umană, ceea ce duce la dezagrearea societăţii. În practică această dezordine socială nu se întâmplă, pentru că aceşti oameni au la nivelul lor un fel de pseudoprincipii incorecte, dar fiind respectate de toţi.

Taxonomia pseudoprincipiilor:

1. verificarea psihologică

2. definiţia verbală

3. suprageneralizarea

4. judecata ilogică

5. manipularea mediatică(credulitatea naivă)

1. Verificarea psihologică

Pentru omul simplu o judecată(apreciere) e adevărată dacă tactă girul autorităţii, dacă este familiar şi dacă este confortabilă

Autoritate: o persoană sau o instituţie care în virtutea calităţii pe care o are influenţează oamenii şi determină să aleagă un anumit curs al acţiunii. Autoritatea este respectată de oameni.

Omul v-a accepta afirmaţiile nu pentru că sunt adevărate deşi oră de oră constatăm că autorităţile greşesc.

SĂ NU ACCEPTAŢI NICIODATĂ CA ADEVĂRAT PE UN ENUNŢ FĂRĂ SĂ-L SUPUNEŢI UNEI ÎNDOIELI CARTEZIENE SĂNĂTOASE ŞI FĂRĂ SĂ VI SE ADUCĂ ARGUMENTE FACTOLOGICE.

Un enunţ este considerat adevărat dacă e familiar sau aşa pare. Pe acest principiu funcţionează întreaga industrie a reclamei. Un enunţ este considerat adevărat dacă este confortabil.

2.Definiţia verbală

Definiţia verbală este aceea în care nu precizăm conţinutul termenilor, lăsând înţelesurile într-o confuzie care permite interpretări şi portiţe de scăpare. Este estenţial să precizăm termenii pe care îi folosim, nu contează care este conţinutul.

3. Suprageneralizarea

În esenţă pornind de la nişte concluzii adevărate dar care se referă la un număr restrâns de obiecte sunt generalizate la o clasă mai mare de obiecte. Cele mai frecvente pseudoprincipii sunt suprageneralizările.

4. Judecata ilogică

Este aceea situaţie sau postură în care pornind de la anumite concluzii considerate adevărate indiferent dacă sunt sau nu adevărate, concluziile sunt infirmate de fapte anterioare şi în loc să renunţi la concluzii dai vina pe fapte sau în cel mai bun caz negi faptele. Această situaţie ne trimite la ideea: dacă avem o teorie, un sistem teoretic, care e infirmat contrazis de fapte este normal să renunţi la aceea teorie şi să construieşti alta. Majoritatea oamenilor „au teorii” (prejudecăţi) care nu sunt sensibile la faptele exterioare, oamenii simpli nu renunţă la prejudecăţi.

5.Credulitatea naivă

În fiecare zi, clipă de clipă suntem literalmente bombardaţi cu o cantitate imensă de informaţii(pe canalul mass media). Omul simplu are tendinţa de a crede, a accepta orice informaţie venită pe aceste canale, indiferent de valoarea ei. Sunt binecunoscute bârfele, zvonurile; pornind de la acest principiu s-au dezvoltat o serie de technici de manipulare.

Tehnicile:

1. Informaţia incompletă

2. Minciuna propriu-zisă

3. Eschiva

4. Faţada

1. Informaţia incompletă: în care emiţătorul lansează o informaţie incompletă, cu goluri. Receptorul receptează şi realizează că e o incompletă şi începe agitaţia, se caută complectarea informaţiei. Rezultatul este că se pierde timp. Această este utilizată des de autorităţi. Lansează baloane de sondare. În lupta dintre guvern şi sindicate se produce aşa ceva.

2. Minciuna propriu-zisă

3. Eschiva: procedeu prin care în loc să răspunzi la o problemă te eschivezi, abordezi un aspect colateral.

4. Faţada: procedeul prin care un grup de oameni cad de acord asupra unei afirmaţii sau poziţii pe care să o difuzeze în afara grupului, indiferent dacă aceasta este adevărată sau falsă. Procedeu extrem de uzat în lumea politică şi în lumea bancară.

Aceste pseudoprincipii, aşa cum se constată, sunt incorecte, dar ele sunt respectate de toţi aceşti oameni simpli, teoretic oamenii ar trebui să meargă din eşec în eşec, respectând aceste pseudoprincipii, dar în practică ei îşi trăiesc viaţa „normal”, îşi ating obiectivele şi chiar au succes, dar a trăi în această lume a simţului comun înseamnă a trăi într-o lume confuză, misterioasă, una în care nu noi suntem peste vremuri, ci invers, o lume a manipulării, a spaimelor existenţiale, una a fatalităţii, o lume în care nu deţii controlul ci tu eşti controlat, o lume a obedienţei(supunere).

Din păcate imensa majoritate a populaţiei trăieşte în această lume.

Soluţia: dobândirea spiritului ştiinţific în care înţelegi mecanismele funcţionării, în care îţi controlezi viaţa şi acţionezi din proprie iniţiativă.