Introducere în Sociologie

Concepte – cheie:

- mediul rural

- dimensiunea ecologică, demografică, economică şi psiho-socială

- interdisciplinaritatea

- funcţia aplicativă

1. Obiectul şi problematica sociologiei rurale

Pe toate meridianele lumii, satul tradiţional al veacului trecut a cunoscut, în secolul al XX-lea transformări structurale. În urmă cu două decenii, în ţările dezvoltate ale lumii se părea că agricultura şi ţărănimea se îndreptau spre un sfârşit inevitabil, cedând tot mai mult locul industriei, serviciilor şi urbanismului. Industrializarea, revoluţia tehnico-ştiinţifică, migraţia şi navetismul, urbanizarea, expansiunea mijloacelor comunicaţiilor de masă, pe fondul transformărilor structurilor agrare, au făcut ca satul, ruralul în sensul cel mai larg, să fie penetrat de modelele civilizaţiei industriale şi urbane. Dar agricultura şi lumea rurală nu au dispărut, nu au evoluat spre pierderea identităţii, ci au căpătat noi dimensiuni, caracteristici şi deschideri care îi invită pe specialişti la cercetarea ştiinţifică numai în scop pur teoretic sau doar de ordin istoric, dar mai ales din nevoi sociale importante.

Într-o perioadă de revitalizare a satului, sociologia rurală nu îşi pierde importanţa, fiind chemată să analizeze şi să fundamenteze teoretic, rezultatele investigaţiilor concrete efectuate în mediul rural integrat societăţilor moderne.

Sociologia rurală nu este una din ramurile tinere ale sociologiei, fiind printre cele dintâi care şi-a câştigat recunoaşterea ştiinţifică, teoretică şi mai ales practică. Preocupări de sociologie rurală apar în epoca modernă, pretutindeni unde viaţa agrară se întâlneşte cu alte forme de viaţă economică şi socială.

Sociologia rurală s-a desprins din sociologia generală, care reprezintă fundamentul său teoretic şi metodologic, ca o încercare de cercetare ştiinţifică a realităţii sociale rurale sub toate aspectele. Există diverse încercări de a defini obiectul sociologiei rurale, de la cele care îi contestă un domeniu propriu, specific, datorită absenţei unui aparat conceptual prin care să se desprindă de sociologia generală – la cele care subliniază că sociologia rurală are ca domeniu de referinţă viaţa într-un spaţiu organizaţional de tip rural, valorile culturale şi transformările care particularizează acest spaţiu; sau cele prin care sociologia rurală îşi manifestă specificitatea prin examinarea formaţiunilor sociale şi a tipului de cultură din lumea rurală, incluzând în acest cadru toate tipurile de sisteme sociale, cele ale asociaţiilor, grupurilor şi instituţiilor cărora le aparţine populaţia rurală, precum şi studiul opiniilor, atitudinilor şi valorilor lumii rurale.

Sociologul român Traian Herseni consideră că obiectul sociologiei rurale este pretutindeni de aceeaşi esenţă: “fenomenul agrar prin care înţelegem toate manifestările omeneşti legate de agricultură”. În termenii “Şcolii de la Bucureşti” – sociologia rurală se ocupă de “realitatea socială agrară”.

Cum termenul de rural cuprinde atât termenul de ţărănesc sau pe cel de agrar, cât şi celelalte realităţi sociale din cuprinsul unui sat sau legate de agricultură, ştiinţa realităţii sociale continuată pe temeiul agriculturii a adoptat numele de “sociologie rurală”. Sociologia rurală are ca obiect de studiu fenomenul agrar în toată complexitatea lui, în care T.Herseni include relaţia dintre agricultură şi instituţiile sociale din cuprinsul unui sat (şcoala, biserica, banca etc.), precum şi dintre stat, instituţii şi unităţi sociale legate de agricultură (politica agrară, legislaţia agrară, comerţul cu cereale).

Sociologia rurală este după V.Miftode “acea ramură a sociologiei care studiază fenomenele, procesele şi realităţile sociale rurale, tradiţiile, normele şi valorile mediului rural, ansamblul comunităţilor săteşti”.

Deci, sociologiei rurale îi revine ca domeniu de studiu comportamentul social al unei populaţii care trăieşte într-un spaţiu specific – rural – în care procesele, relaţiile sociale sunt determinate de norme, valori, tradiţii şi care determină un anumit mod de viaţă rural.