Istoria Sociologiei și Orientările Sale

Sociologia este una dintre ştiinţele relativ recent apărute. Aceasta a apărut odată cu revoluţia franceză (1789) dar şi cu revoluţia industrială.

Întemeietorul sociologiei este filosoful Auguste Compte (1798 – 1857) şi pentru prima dată se menţionează termenul de “sociologie” în cartea sa “Curs de filosofie pozitivă”.

După alţi autori, întemeietorul sociologiei ar fi Thomas Hobbes (1588 – 1679), iar după alţii, Montesquieu (1689 – 1755).

Conform dicţionarului de filosofie “La Rousse”, întemeietoul sociologiei ar fi, totuşi, Auguste Compte.

Auguste Comte alegea termenul de “sociologie” în locul celei de “fizică socială”.

Ilie Bădescu împarte apariţia şi dezvoltarea ştiinţelor, deci şi a sociologiei, în mai multe epoci:

1. EPOCA RAŢIUNII

2. EPOCA MESIANICĂ

3. EPOCA CRITICĂ

La fel proceda în trecut şi Auguste Compte, împărţind dezvoltarea ştiinţelor, cât şi evoluţia acestora în mai multe etape:

1. ETAPA TEOLOGICĂ

2. ETAPA METAFIZICĂ

3. ETAPA POZITIVĂ

Sociologia ar trebui să se situeze în cea de-a treia etapă.

Primele definitii : Termenul de sociologie a fost folosit prima dată de Auguste Comte, în anul 1932. Sociologia era definită ca studiu stiintific sau pozitiv al faptelor sociale.

Sociologia ca stiintă este definită:

- Ca stiinta realitătii sociale (D.Gusti);

- Ca stiinta faptelor sociale (E.Durkheim);

- Ca stiinta fenomenelor sociale totale (G.Gurvitch)

si care are drept obiect de studiul global, relatiile sociale, societatea ca integralitate de raporturi.

- Este stiinta societătilor omenesti (studiul vietii sociale, al formelor de comunitate umană, de convietuire socială (Traian Herseni),

- Este stiinta care realizează studiul integrativ-structural si dinamic al societătii (Petre Andrei);

- Ca stiintă a realitătii sociale este, în primul rând, stiinta societătii în totalitate, realizând studiul unor manifestări sociale (economice, juridice, politice, etice, estetice, religioase, filosofice)- (Joja);

În lucrarea sa ”Ce este sociologia”, Alex Inkeles (Harvard University) vorbeste de trei căi principale pentru conturarea obiectului sociologiei:

- Calea istorică – descoperim preocupările si interesele traditionale;

- Calea empirică – descoperim temele si problemele cărora sociologii le acordă o mare atentie;

- Calea analitică – dividem si delimităm un obiect mai cuprinzător si îl atribuim diferitelor discipline.

Cunoasterea în domeniul stiintelor socio-umane, deci, si în sociologie, se distinge prin următoarele caracteristici:

- Cunoasterea sociologică este legată de structura si profilul economic-politic si de domeniul istoric în care se elaborează;

- Întelegerea stiintifică este mediată si de o anume pozitie socială, corelată cu conceptia filosofică, fundamentală, care îi conferă o valoare social-umană;

- Cunoasterea socială nu poate fi ruptă de esenta socială, de aplicarea adevărurilor sociologiei în planul actiunilor umane si în sfera strategiilor care să conducă la sporirea eficacitătii si la rationalitatea lor.

Conceptele de bază si problematica sociologiei

Conceptele de societate si colectivitate, grup social, relatii sociale si interpersoanale, opinie si mentalităti, fapt social, constituie unele din conceptele de bază ale socilogiei. La acestea se pot adăuga: personalitate, rol si status social, cultură si socializare, structuri sociale si mobilitate socială, adaptare si integrare socială, participare si creativitate.

Principalii referentiali în studiul sociologiei si în abordarea problematicii sale proprii sunt dimensiunile si factorii vietii sociale.

ORIENTĂRI MODERNE ÎN SOCIOLOGIE

1. ANALIZA FUNCŢIONALISTĂ

Promotori ai analizei funcţionaliste: Auguste Compte, H. Spencer, Emile Durkheim.

Funcţionalismul susţine că societatea funcţionează ca un sistem – un ansamblu de elemente legate între ele în cadrul unei formaţiuni mai complexe şi relativ stabile.

Instituţii ca: familia, economia, statul, religia sunt părţi fundamentale ale societăţii iar fiecare instituţie îndeplineşte funcţii clare:

Exemplu: instituţia familiei: reproducere, socializare, creşterea copiilor.

Din perspectiva funcţionalismului societatea tinde către un echilibru social. Sistemul social impune un anumit număr de soluţii pentru realizarea echilibrului şi stabilităţii sociale.