Modele de Organizare Politică și Socială în Grecia Antică

Civilizatia egeeana s-a dezvoltat dpdv geografic în arealul Marii Egee, inclusiv în insulele existente în aceasta regiune. Practic, civilizatia egeeana reprezinta o familie de civilizatii, toate având forma asemanatoare, însa caracteristici distincte, aceasta familie de civilizatii incluzând: civilizatia Helladica; civilizatia Cicladica; civilizatia Cretana; civilizatia Traiana.

Civilizatia Helladica si-a dobândit numele de la vechea denumire a Greciei, respectiv Hellas, fiind raspândita în partea continentala a Greciei actuale, inclusiv în insulele Marii Egee.

Civilizatia Cicladica poate fi pozitionata geografica în arhipelagul situat în centrul Marii Egee.

În ceea ce priveste civilizatia Cretana, aceasta e exclusiv legata de manifestarile culturale prezente în insula Creta, iar ca si o caracteristica a acesteia, se remarca existenta unei faze timpurii, cunoscuta sub numele de civilizatia Paleocretana sau Minoica. Denumirea de civilizatie Minoica îsi are originea în numele unui rege legendar – Minos.

Civilizatia Troiana e una dintre cele mai spectaculoase din familia de civilizatii ale Greciei Antice, iar denumirea si-a împrumutat-o de la cetatea Troia, descoperita relativ târziu, pe baza informatiilor existente în Iliada si Odiseea de catre un fost negustor german – Heinrich Schlieman. Actualmente Troia se afla pe teritoriul Turciei pe raza localitatii Hissarlîk.

În ansamblu, civilizatia Egeeana se încadreaza într-un context mai larg, în marea civilizatie Mediteraneana, civilizatie din care faceau parte etruscii, fenicienii si egiptenii.

Evolutia civilizatiei în regiunea Greciei s-a datorat în principal conditiilor geografice si naturale, aici practic intersectându-se 3 continente: Europa, Asia si Africa.

De o însemnatate deosebita a fost civilizatia Cretana. Ea reprezenta fundamentul civilizatiei grecesti si a celei europene. Creta e prima insula, din Marea Egee, populata înca din perioda neoliticului. Primele informatii stiintifice, dupa rigori moderne vis-a-vis de aceasta civilizatie le-a oferit, începând cu 1899 arheologul britanic Arthur Evans. Tot lui îi apartine si prima împartire cronologica a civilizatiei cretane sau minoice în 3 etape: minoicul vechi, mediu si recent, mai exact o perioada cuprinsa între sfârsitul mil 3 si anul 1150 î.Hr. O trasatura importanta a acestei civilizatii cretane a fost existenta unui sistem de scriere, denumit de specialisti liniar A, sistem care sta la baza scrierii grecesti si implicit a scrierii întregii lumi occidentale.

În mil II î.Hr., în regiune si în special în Balcani au sosit populatiile indoeuropene. Din cadrul acestora, tracii s-au stabilit la sud de Dunare, pe teritoriul Bulgariei, însa alte 2 triburi, ionienii si aheii s-au asezat în sudul Greciei si respectiv în Thesalia si Peloponez.

În cultura si civilizatia greaca rolul de institutie politica în faza timpurie a reprezentat-o cetatea. Prin excelenta, cetatea greaca a reprezentat o confederatie a mai multor grupari. Daca luam, spre exemplu, cazul Atenei vis-a-vis de aceste grupari, cetateanul atenian era în primul rând membru al familiei, apoi membru al unei fratrii, înteleasa ca uniune de familii, apoi membru al unui trib si, în fine, membru al cetatii. Fratria si tribul reprezentau deja structuri administrative subordonate cetatii. La vechii greci, orice nou-nascut devenea membru de drept al familiei, dupa 10 zile, de la nastere, intrarea în familie fiind marcata printr-o ceremonie religioasa. La vârsta cuprinsa între 16 si 18 ani, tinerii greci erau primiti în cetate, cu aceasta ocazie depunând un juramânt pt respectarea religiei cetatii; erau initiati în cultul public, devenind cetateni.

Familia greaca, sau oikia, era compusa din soti, copii si sclavi. În aceasta privinta putându-se eventual chiar discuta despre o prima forma a familiei extinse. Unitatea sociala superioara, respectiv fratria sau kome, reprezenta mai degraba o uniune militara si care se remarca printr-un cult propriu, prin dreptul de proprietate si prin justitia interioara. Forma superioara fratriei, respectiv tribul, mentine aceleasi trasaturi fundamentale în materie de viata religioasa, justitie si economie, particularitatea distincta reprezentând-o prezenta capeteniei. Acelasi lucru se poate afirma despre cetate, respectiv polis, unde apare un cult comun si o guvernare comuna de aceasta data. Cetatea sau polisul sunt atestate înca din sec 4 î.Hr. Cetatea greaca functioneaza aidoma unui mic stat, continând una sau mai multe acropole, având în prima instanta rol defensiv, existenta zidurilor de aparare, prezenta unei piete, cunoscuta la greci sub denumirea de „agora” si împartirea cetatenilor în fratrii si triburi.

În viziunea lui Hipodam din Milet, o cetate ideala ar trebui sa aiba 10000 de locuitori. Platon, pe de alta parte, a fost de parere ca într-un polis, cetatenii trebuie sa fie suficient de numerosi pt a se putea apara si totusi suficient de putini pt a se cunoaste unul pe celalalt.