Observația

Observatia

Ca stiinta teoretico-empirica, sociologia presupune observarea vietii soc in totalitatea ei spatio-temporala.

Traian Herseni(1969,36) aprec ca observatia constituie “singura metoda care promoveaza cunostinta”.

-lat”observatio”= actiunea de observare, de supraveghere, de a nu pierde din ochi.

Are sensuri multiple: -de cercetare empirica.

-de spionare.

-prima etapa a cercetarii de teren.

Ce este observatia?

La nivelul simtului comun sensul termenului de “observatie” este acela de a cunoaste, a examina un obiect sau un process, a face constatari si remarci (critice) referitoare la ceea ce ai privit cu atentie.

Henri Peretz a identificat patru utilizari curente ale termeului de “observatie”:

1—in sens larg, ca metoda de analiza a societatilor prezente, incluzand colectarea si analiza documentelor soc cifrice sau de alta natura, interviuri,etc.

2—in sens vag, ca preancheta rapida inaintea aplicarii chestionarelor sau a interviurilor.

3—ca field work,ca “munca de teren” , semnificand o prezenta sistematica si adesea prelungita chiar la locul de ancheta , in sanul grupului soc studiat.

4—in sens restrans, ca “observatie punctuala, constand in a te afla o data sau de doua ori in locul de cercetare ptr o simpla experienta , ptr ajustari sau ca prima tentative”(Peretz, 1998/2002, 21-23).

Din perspective epistemologica si metodologica, Agusute Comte –citat de Paul Foulquie si Raymond Saint-Jean(1962,492) atragea atentia ca “nu exista o separare absoluta intre observatie si rationament”(Sistem de politica pozitiva , vol I, 1851, 500).

Astazi , se accepta cvasiunanim ca a observa inseamna nu numai a inregistra , ci si “ a inventa”si “a construe realitatea “ cum spunea Edgar Morin (1981).

Personalitatea si factorii socioculturali sunt prezenti in procesul observarii si in produsul acestui proces, observatia.

Observatia induce certitudine numai la nivelul cunoasterii commune.

“Am vazut cu ochii mei”-ceea ce inseamna; adevarul fara umbra de indoiala.

Oservatia este totdeauna “selective si interpretativa”; interpretativa deoarece promoveaza cunoasterea , ne lumineaza(P.M Michiels-Philippe,1984, citat de Kohn si hegre 1991, 29).

Oservatia stiintifica presupune cu necessitate scopul cunoasterii, planificarea, desfasurarea , dupa reguli bine stabilite si indelung verificate.

Gaston Bachelard sublinia ca “observatia stiintifica este totdeauna o oservatie polemica, ea confirma sau infirma o teza anterioare (dupa P Foulquie si R Saint-Jean 1962,493)

Testarea ipotezelor , ca scop diferentiaza oservatia stiintifica de cea spontana, nestiintifica.

In stiintele socioumane, oservatia este observarea omului de catre om, fapt ce o particularizeaza fat de observatia din stiintele naturii, fiind vorba de un raport intre doua persoane care “isi dau seama” si actioneaza ca atare.

H. Stahl( 1974, 187 si urm) dupa ce arata ca observatia stiintifica este “dirijata potrivit unor anumite reguli”, enumera caracteristicile acesteia:

- este integrala: realitatea nu poate fi inteleasa, decat in totalitatea sa.

- este sistematica :adica presume desfasurarea ei dupa un plan, nu haotic, la intamplare.

- este analitica: presupune”operatia de desfacere a unui fenomen in elementele lui alcatuitoare” si examineaza fiecare element.

- este repetabila si verificabila.

Observatia face in principal apel la analizatorul vizual, ptr ca cea mai mare parte a informatiilor ce ne parvin din mediul inconjurator sunt obtinute cu ajutorul vazului. Dar si auzul ne conecteaza, ca si vazul cu lumea exterioara.

Se poate vorbi astfel de ‘”observarea opiniilor” prin exprimarea lor verbala spontana. Vazul, auzul , dar si mirosul asigura observarea oamenilor de catre oameni.

“sensibilitatea olfactiva a omului, puternic culturalizata, desi nu are un rol la fel de activ ptr orientarea in mediu ca la animale, atinge uneori praguri extraordinar de inalte: mirosul de mosc, de exemplu, il simtim chiar intr=o concentratie in aer care nu depaseste 0,00004 miligrame per litru, ceea ce corespunde dizolvarii intr-un bazin de apa cu lungimea de 1 km, latimea de 250 m si adancimea de 10 m a unei cantitati de numai 100 de grame de mosc” (A Chelcea si S Chelcea,1983,71).

In acelasi sens, sensibilitatea termica , tactila chiar sensibilitatea dolorifica participa la cunoasterea prin observare a vietii soc.

Dupa Kenneth D Bailey 1978/1982,249-252) avantejele observatiei sunt urmatoarele:

-superioritatea acesteia fata de ancheta sau fata de studiul documentelor cand se studiaza comportamentul nonverbal. Inregistrandu-se comportamentele individuale si comportamentale collective chiar in momentul desfasurarii lor, observatia isi dovedeste superioritatea.

-experimentul inregistreaza comportamente in conditii naturale de desfasurare a lor.

Observatia este slab reactiva in comportamentul cu experimental sau cu ancheta pe baza de chestionar sau de interviu, asa cu remarca John W Johnson (1975).

-observatia elimina in buna masura atificializarea studiului vietii soc.

-acnehta sociologica sau de experiment are avantajul de a permite analize longitudinale, prin inregistrarea comportamentelor sau environmentului un timp mai indelungat , luni sau ani de zile,daca ne referim la observatia participative.

Deazavantajele observatiei dupa Kenneth D Bailey (2978/1982,250) sunt urmatoarele:

-un control redus asupra variabilelor externe care pot afecta datele cercetariii, dificultati de cuantificare, limitarea la studiul unor esantioane mici, dificultatea de a patrunde in anumite medii(agentii guvernamentale,servicii secrete, cluburi selecte,etc) si de astudia comportamentele intime (de exemplu, comportamentul sexual poate fi studiat cu ajutorul interviului, chiar telephonic, darn u prin metoda observatiei)