Partea I - comunicarea umană

Partea I

Comunicarea Umana

În Partea I a cursului ne vom concentra asupra comunicarii umane în general. Vom discuta aspectele generale care stau la baza unei bune comunicari umane la toate nivelurile: intrauman (cum comunicam cu noi însine), interuman (comunicarea eficienta între doua persoane), de grup (nu mai mult de 10 persoane), public (prelegerea) si de masa.

Numim comunicarea umana nu numai datorita faptului ca are loc între oameni, ci si pentru ca vom folosi o abordare profunda. Vom evita abordarea de suprafata în care ne putem însusi anumite deprinderi de a mima întelegerea celuilalt sau respectul reciproc, ci vom vedea care sunt conditiile necesare pentru a asculta, a întelege si a respecta. Vom folosi o abordare în care dorim ca participantii sa fie parteneri, nu adversari, fie ca este vorba de o comunicare obisnuita, sau de o negociere.

Pentru a reusi acest lucru este imperios necesar a l cunoaste pe celalalt si, mai ales, a ne cunoaste pe noi însine. O comunicare umana profunda are loc doar daca suntem constienti de nevoile si interesele noastre si daca ne sunt clare nevoile si interesele celuilalt. O colaborare de durata poate fi posibila numai daca ne concentram pe partea comuna a nevoilor si intereselor si daca încerca sa largim aceasta zona comuna.

Abordarile manipulatoare în urma carora celalalt face ce vrem noi cu scopul îndeplinirii propriilor interese si al satisfacerii propriilor nevoi, neglijându le sau ignorându le pe ale celuilalt ne pot pune în situatia celui care are câstiguri pe termen scurt. Pe termen lung, însa, cu certitudine manipulatorul va avea de pierdut, fie ca îsi va da seama de acest lucru, fie ca nu. Câstigurile lui vor veni, cel mult, într un singur plan al existentei, cel material de obicei. În celelalte planuri va avea de pierdut.

În Partea I a cursului vom aborda notiunile generale cu privire la comunicarea umana în Capitolul 1 si notiunile elementare care stau la baza cunoasterii de sine si a celuilalt în Capitolul 2, insistând si asupra stilurilor de învatare. În Capitolul 3 sunt prezentate elementele care stau la baza unei prelegeri de succes, iar în Capitolul 4 se militeaza pentru importanta ascultarii si a artei de a oferi un feedback. În Capitolul 5 sunt prezentate pe scurt câteva modele de optimizare a comunicarii care pot fi folosite ca grile de lectura, cu referire la Analiza Tranzactionala, Process Communication Management si Programarea Neuro Lingvistica si vor fi prezentate pe scurt conceptele Analizei Tranzactionale.

Capitolul 1. Notiuni generale

1.1. Ce este comunicarea umana

Este dificil de a da o definitie pentru un lucru atât de simplu despre care toti stim atât de multe lucruri, comunicarea umana. Sunt foarte multe definitii date de expertii în domeniu, dar nici una nu este unanim acceptata.

Frank Dance si Carl Larson (1976) au depus efortul de a aduna definitiile propuse de diferiti autori si s au oprit la cele mai semnificative 126 de formulari. Nici una dintre definitiile propuse nu au avut darul de a i satisface pe toti specialistii din domeniu.

Din punctul meu de vedere, comunicarea umana este un proces esential existentei fiintei umane. Astfel, eforturile de a reuni toate elementele ce caracterizeaza acest proces într o singura fraza nu mi se par atât de importante. În continuare, vom încerca sa descoperim elementele ce definesc comunicarea umana. Totusi, iata câteva dintre diferitele definitii existente:

­ Comunicarea umana este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimul cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditoriul).

­ Comunicarea umana înseamna totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o influenteze pe alta.

­ Comunicarea este o actiune a unui organism sau a unei celule care altereaza modelele probabile de comportament ale unui alt organism sau ale altei celule, într o maniera adaptativa pentru unul sau pentru ambii participanti.

1.2. Schema generala a comunicarii

Putem vorbi despre o sursa a comunicarii care produce mesajul (Figura 1: Schema fundamentala a comunicarii) care poate contine gânduri, sentimente, idei, sau emotii. Mesajul nu poate fi transmis în forma pura, ci este trimis prin este tradus în cuvinte însotite de tot ceea ce înseamna limbajul nonverbal (vezi 1.5. Categoriile de limbaj).

Asadar, mesajul este codificat în limba emitatorului si transmis prin intermediul unui canal (verbal, nonverbal, vizual etc.). În comunicarea umana, rareori folosim un singur canal. În acest moment al comunicarii, apar zgomotele care pot perturba comunicarea. În categoria perturbatiilor, putem exemplifica zgomotele fizice (zgomotul strazii, întunericul, ceata etc. Perturbatiile pot aparea si în etapele de codificare si decodificare în functie de particularitatile sursei si destinatiei. Este vorba de diferentele semantice ale unor cuvinte si de experienta de viata a fiecaruia (vezi 2.2. Imaginile despre lume si viata).

Semnalul este receptionat si decodificat la destinatie. Destinatarul receptioneaza si întelege mesajul transmis mai mult sau mai putin în concordanta cu ceea ce a vrut emitatorul sa exprime: adevarul este cel auzit, nu cel rostit.