Politici Sociale

PROTECTIA SOCIALA

Existenta unui sistem de protectie sociala eficient, rezulta din actiunile

sociale ale tuturor factorilor implicati (întreprinzatori, statul, salariati, fundatii,

biserica, sindicatele etc.), în vederea asigurarii unui venit minim celor aflati în

dificultate si/sau prestarea unor servicii de natura personala, întretinerea, asistenta

medicala, educatie, transport etc.

Structura sistemului de protectie sociala este alcatuit din diverse beneficii

(în bani sau în natura) si servicii cu scopul de a asigura tuturor categoriilor

defavorizate (hadicapati, minori abandonati, tineri fara sprijin material si

nematerial, populatia vârstnica fara sprijin de ajutor, tinere mame cu situatie

familiala nereglementata legal etc.) un nivel de trai decent.

5.1 Protectia sociala  demensiuni si structuri

Protectia sociala poate fi definita «un ansamblu de politici, masuri,

institutii, organisme care asigura sprijinul persoanelor si grupurilor aflate în

dificultate si care nu pot sa realizeze prin efort propriu conditii normale, minime

de viata»1, sau protectia sociala reprezinta un ansamblu de actiuni, decizii si

masuri întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlaturarea

consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra conditiilor

de viata ale populatiei2.

Prin sistemul de protectie sociala se încearca o redistribuire a resurselor

materiale si umane ale colectivitatii catre categoriile defavorizate ale populatiei, pe

principiul solidaritatii intergenerationale si intragenerationale, adica solidaritatea de

la cei tineri (activi) fata de cei în vârsta, solidaritatea celor angajati fata de cei aflati

în somaj, solidaritatea celor sanatosi fata de cei bolnavi, a celor care nu au copii cu

cei care au copii, de la cei cu venituri mari spre cei cu venituri mici etc.

Obiectivul principal al protectiei sociale este de a-i ajuta pe cei în

dificultate sa se reintegreze în viata normala a societatii, sa îi ajute sa-si mentina

forta de munca activa, sa treaca mai usor peste anumite riscuri la care sunt supusi

indivizii si familiile lor (ex. boala, invaliditate, handicap, batrânete, familii cu multi

1 Coordonatori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu, Dictionar de sociologie, Bucuresti,

Editura Babel, 1993, p. 465

2 Luana Miruna Pop, Dictionar de economie, Editura Expert, 2002, p. 552

Economie si politici sociale

copii, deces, someri, elevi, studenti, familii cu venituri mici etc.). De asemenea,

protectia sociala are în vedere nu numai conditiile materiale de trai (ocuparea fortei

de munca, conditiile de munca, veniturile, consumurile, locuinta, mediul ambiant,

etc), ci si conditiile sociale precum: sanatatea, instruirea si educatia, cultura,

conditiile de odihna si recreere, mediul socio-politic, restructurarea ordinii sociale

si de drept.

În acest sens, politica sociala poate actiona la trei niveluri distincte:3

a) la nivelul întregii colectivitati, aceasta se poate realiza

prin: protejarea veniturilor populatiei de inflatie, asigurarea

unui nivel minim de consum, unor venituri minime pe

familie, protejarea populatiei în cazuri de calamitati

naturale sau sociale, protectia fata de criminalitate,

violente, conflicte etnice, îmbolnaviri în masa, protectia la

locul de munca, protectia împotriva coruptiei, alienarii

politice, împotriva drogurilor si abuzurilor, etc.

b) la nivelul diferitelor categorii defavorizate cum ar fi:

copii, vârstnici, handicapati, someri, etc.

c) la nivel personal pentru rezolvarea unor probleme

personale legate de starea individului la un moment dat.

În ceea ce priveste, cui revine sarcina asigurarii protectiei sociale, exista

câteva conceptii:

1. Conceptia liberala a protectiei sociale  care

consta în acordarea încrederii fortelor pietei libere,

în care fiecare trebuie sa fie capabil sa îsi asigure o

anumita protectie în concordanta cu demnitatea

umana. Familia este cea care trebuie sa asigure

solidaritatea între generatii. Asigurarile private

permit fiecaruia sa-si acopere riscurile dupa

consideratii proprii, asumându-si plata costurilor

implicate. Asistenta de caritate este de origine

privata (biserica, particulari) si asigura ajutoare

pentru cei mai saraci;

2. Conceptia mutualista  se sprijina pe principiul

asocierii, astfel ca persoanele se organizeaza în

asociatii de ajutor reciproc, la care cotizeaza toti

pentru a acoperii riscurile fiecaruia.