Politici Sociale

O masura agregata a bunastarilor individuale (well-being).

Pentru o evaluare corecta sunt necesare:

1) conceptiile despre bunastare si criteriile pe baza carora au fost elaborate;

2) modalitatile, caile prin care se considera ca pot fi conditii de bunastare;

3) instrumente de evaluare a efectelor.

Definitiile bunastarii se evidentiaza in functie de criteriile adoptate.

In general, exista 2 tipuri de criterii:

- externe

- interne

1) daca se utilizeaza criterii externe (normative), atunci bunastarea este definita ca fiin conditia de viata optima, ideala. De exemplu, posedarea unei calitati dorite (succesul) pe baza unor criterii/standarde care se refera la sistemul de valori al cercetatorului.

2) daca se utilizeaza criterii interne (standarde subiective), atunci bunastarea este definita pe baza experientelor individuale. Atunci, are 2 dimensini:

i. experienta emotional-afectiva (emotii pozitive)

ii. experienta cognitiv-evaluativa (satisfactia fata de propria viata – modul cum individul isi percepe propria conditie si asteptarilor bine determinate; exemplu: in raport cu alte persoane sau in raport cu propria istorie ce a realizat?)

Dimensiunea psihologica a bunastarii

Din aceasta perspectiva au fost identificate 6 criterii ale bunastarii psihologice: (1) acceptare de sine; (2) relatii pozitive cu alte persoane; (3) autonomia; (4) stapanirea mediului; (5) stabilirea unui scop in viata; (6) dezvoltarea personala;

Definitia bunastarii sociale

1. O prima tentativa a fost realizata in 1920 de Pigon. El pornea de la premisa cardinalitatii (de exemplu, masurarea bunastarii si comparatia interpersonala). Astfel, alocarea optima la nivel social a resurselor se realizeaza prin maximizarea sumei bunastarilor individuale. Aceasta perspectiva este contestabila intrucat, bunastarea nu se poate masura. De exemplu, utilitatile individuale pot fi cunoascute doar in ordinea preferintelor.

Utilitate este definita ca fiind bunastarea, satisfactia individuala.

2. Criteriul Pareto (1913) vizeaza optimizarea sociala a alocarii resurselor. Astfel, considerand bunastarea ca o masura ordinala (preferata), o stare X are o optimizare a bunastarii in raport cu o stare Y, daca prin schimbarea lui Y cu X, cel putin un individ castiga si nici unul nu pierde. Un astfel de criteriu pare imposibil. Poate fi operabil doar in termeni monetari, dar si in acest caz apar frustrarile (scadem utilitatea individuala). De exemplu, daca mie imi creste salariul, iar la tine nu scade, ar trebui sa fim amandoi multumiti.

3. Functia bunastarii dupa J. Rawls: orice schimbare a distributiei resurselor este optima in sensul de echitabila, daca aceasta maximizeaza bunastarea celor mai saraci.

4. Masurarea bunastarii:

-majoritatea autorilor tind sa operationalizeze bunastarea cu ajutorul utilitatii-incercarea de convertire monetara a tuturor veniturilor individuale (a autoconsumului, activitatilor gospodaresti).

-alta varianta – bunastarea=masurarea puterii de cumparare

-alta varianta-bunastarea=masura a capabilitatilor de baza ale indivizilor

STATUL BUNASTARII

(state welfare)

Pierson (1991) distinge trei tipuri de bunastare.

Conceptul de bunastare:

- bunastare sociala (social welfare) – furnizarea/primirea colectiva a bunastarii;

- bunastare economica (economic welfare) – formele de bunastare asigurate prin intermediul pietei sau economiei oficiale (planificate);

- bunastarea de stat (state welfare) – asigurarea bunastarii sociale prin intermediul statului;

I. Izvorul-originile statului bunastarii

Putem intelege natura si caracteristicile statului bunastarii procedand la identificarea: (a) cronologica a momentelor care au marcat nasterea si dezvoltarea sau o analiza mai larga care incearca sa identifice (b) cauzele si conditiile care au facut posibila si necesara aparitia statului bunastarii.

A. Ca denumire, SB este considerat o creatie politica a perioadei Lordului Beveridge (UK), perioada care se refera la ultimii ani din al II-lea Razboi Mondial si primii ani de dupa. Expresia este atribuita arhiepiscopului W. Tample care printr-o serie de articole a dorit sa marcheze diferenta fata de “statul puterii” Germaniei naziste.

B. Dintr-o perspectiva istorica mai larga, SB isi are originile cateva generatii mai inainte de al II-lea Razboi Mondial. Astfel, Imperiul German, spre deosebire de cel Britanic, apare pe harta lumii abia dupa 1878, ca urmare a succeselor in razboaiele cu Franta. Intarirea statului german era fundamentala pt afirmarea sa pe scena mondiala. Prin urmare, in 1878, guvernul german, condus de cancelarul O. Bismarck a initiat o campanie de a limita si distruge miscarile sociale care amenintau unitatea statului, ceea ce impunea un set de reforme sociale.

In acest sens, intre 1871 si 1891, Bismarck si Taffe au introdus pt prima data un set de legi de asigurare:

- 1871 – legea de asigurare pt accidente de munca;

- 1883 – legea asigurarilor de sanatate;

- 1891 – legea de asigurare a pensiilor;

Se considera ca aceste legi (reforme) reprezinta o inovatie in domeniul securitatii sociale. Scopul acestor legi nu era motivat moral, ci politic. Nevoia de afirmare a monarhiei prusace-reprezentata de Kaiserul Wilhem al II-lea, presupunea mobilizarea resurselor interne, in primul rand, promovarea solidaritatii si coeziunii sociale si nationale. De aici, legatura cauzala dintre formarea si consolidarea statului national si promovarea bunastarii – ca scop general.

Intarirea loialitatii fata de monarhie prin introducerea legilor securitatii sociale, a vizat de fapt, crearea unui sistem de privilegii mai ales pt functionarii de stat si armata – ceea ce a dus la intarirea autoritatii centrale – un fel de stat garnizoana. Dar nu au fost vizate si clasele de jos (clasele muncitoresti) care trebuiau stapanite si controlate in pretentiile lor (muncitorii erau vazuti ca niste functionari intr-o economie ca o armata – sub autoritatea statului).

Ca o consecinta, Germania (Prusia) a fost infranta in Primul Razboi Mondial; in noiembrie 1918 a fost proclamata Republica de la Weimer, Wilhem al II-lea abdicand. Republica a rezistat pana in 1933, cand la putere a venit Partidul National-Socialist.

Totusi, germanii si-au revendicat mereu pioneratul in domeniul reformelor de politici sociale – argumentand prin larga raspandire a ideilor privind crearea unui stat al prosperitatii; mai mult, ei doreau sa demonstreze avantajele guvernarii monarhice centralizate in raport cu guvernarile republicane (Franta) sau parlamentare (Anglia). Un stat puternic centralizat, condus de un monarh luminat este mai eficient in implementarea unor reforme politice in avantajul cetatenilor sai.

Observatie: ideea nationala in traditia germana, este predominanta in raport cu ideea solidaritatii sociale.

C. Din punct de vedere al implicarii statului in furnizarea bunastarii sociale, majoritatea autorilor considera ca aceasta tendinta poate fi identificata cu mult timp in urma, in civilizatiile precrestine – in sensul acordarii de ajutoare celor nevoiasi.

In epoca moderna insa, implicarea statului este marcata de 2 momente: