Psihologia organizațiilor 2

Raţionalismul birocratic (Max Weber)

Analiza structurilor administrative realizată de M.Weber poate fi pe deplin înţeleasă în contextul preocupărilor sale mai largi asupra caracteristicilor civilizaţiei occidentale. În viziunea sa trăsătura fundamentală, distinctivă a acestei civilizaţii o reprezintă creşterea gradului de raţionalitate. Această caracteristică a fost dedusă de Weber pe baza analizei comparative a sistemelor juridice, religioase, politice şi economice realizată între diferite perioade istorice şi culturi. Pe baza acestei analize Weber a identificat trei tipuri de autoritate care legitimează diferite structuri şi moduri de organizare a oamenilor :

- Autoritatea tradiţională se întemeiază pe credinţa în caracterul sacru al tradiţiei imemoriale şi a legitimităţii celor care exercită autoritatea în numele ei.

- Autoritatea raţional-legală are bază, aprecia Weber, credinţa în “legalitatea” unor modele normative şi în dreptul celor investiţi cu autoritate prin intermediul acestor norme de a deţine conducerea.

- Autoritatea charismatică se întemeiază pe devotamentul faţă de o persoană înzestrată cu calităţi excepţionale sau eroice precum şi pe modelele normative sau pe ordinea revelate de ea.

Fiecare tip de autoritate, considera Weber, dă naştere unei anumite structuri administrative.

Autoritatea tradiţională dă naştere unor structuri particulare difuze exempli¬ficate de patrimonialism şi variatele sale manifestări: gerontocraţia, patriarhalismul şi feudalismul. Guvernarea unor asemenea structuri este realizată de un legiuitor-proprietar care în administraţie se foloseşte de o serie întreagă de persoane dependente şi subordonate, de la sclavi la şerbi şi fii.

Autoritatea raţional-legală pune bazele unor structuri mult mai specificate şi cu grad ridicat de universalitate al căror stadiu suprem îl reprezintă birocraţia.

Autoritatea charismatică este asociată cu relaţii “strict personale” care leagă liderul cu calităţi excepţionale de discipolii săi.

După Weber doar autoritatea tradiţională şi cea raţional-legală sunt suficient de stabile pentru a genera formarea unor structuri administrative cu caracter permanent. În societăţile occidentale, considera Weber, structurile tradiţionale au făcut loc treptat celor raţional-legale. Acest proces este observabil în mod special, credea sociologul german, “în statul modern” şi la nivelul “instituţiilor celor mai avansate ale capitalismului” datorită “superiorităţii lor tehnice asupra altor forme de organizare” . Tipul birocratic de organizare administrativă, spunea Weber, este, din punct de vedere pur tehnic, capabil să atingă cel mai înalt grad de eficienţă, fiind superior oricărui altuia sub raportul preciziei, stabilităţii şi al respectarea disciplinei (Weber, 1947, p.358).

Formele charismatice se nasc în perioade de instabilitate şi criză în care sunt necesare măsuri extraordinare adoptate după cât se pare, observa Weber, de indivizi percepuţi ca posedând calităţi neobişnuite. Pentru ca astfel de mişcări să reziste ele trebuie să evolueze către una sau alte dintre direcţiile stabile, generând fie “noi” structuri tradiţionale fie noi structuri birocratice.

Caracteristicile administrative ale organizării de tip birocratic descrise de Weber sunt enumerate mai jos :

a) Diviziunea muncii

Organizaţia birocrată se caracterizează printr-o diviziune pronunţată a muncii.. Cea mai raţională diviziune a muncii va diviza o sarcină complexă în cât mai multe operaţii separate. Acest proces conduce la creşterea considerabilă a eficienţei deoarece persoana care realizează în mod constant o anumită operaţie se specializează. De asemenea diviziunea muncii favorizează pregătirea mai rapidă a noilor angajaţi.

b) Ierarhia structurilor (a birourilor)

Organizarea structurilor (birourilor) urmează principiul ierarhiei: structura ierarhic inferioară este controlată şi coordonată de cea superioară. Poziţiile în interiorul organizaţiei sunt stabilite şi legate între ele pe baza “unui lanţ de comandă-control”. Ele se distribuie pe mai multe niveluri, într-un continuum ierarhic. Puterea şi autoritatea cresc pe măsură ce urcăm de la nivelele inferioare spre cele superioare.

c) Norme şi regulamente

Existenţa birocraţiei depinde de formularea unor norme şi regulamente explicite cu privire la procesul de luare a deciziilor şi la comportamentele interpersonale. Normele şi regulamentele caracteristice organizării birocratice (spre deosebire de cea tradiţională) servesc la limitarea deciziilor, la adoptarea lor în folosul organizaţiei (prevenind astfel folosirea deciziilor în scopuri şi interese personale aşa cum se întâmplă în structurile tradiţionale).

d) Competenţa tehnică

Într-o organizaţie birocratică personalul este distribuit pe anumite poziţii pe baza competenţei tehnice (nu pe baza relaţiilor de rudenie, prietenie, ca în organizările de tip tradiţional). Organizaţia care nu urmăreşte corelaţia dintre abilităţile profesionale şi cerinţele postului nu va fi eficientă.