Psihosociologia sănătății și sănătate publică

Unitatea de curs nr. 1: Obiectul si problematica disciplinei Psihosociologia Sanatatii si Sanatate Publica

Obiective specifice:

- cunoasterea tematicii disciplinei

- intelegerea evolutiei istorice a disciplinei

- cunoasterea principalelor paradigme active in cercetarea stiintifica si in interventie

- cunoasterea principalelor aliniamente ale practicii de asistenta sociala in domeniul sanatatii si bolii

Cuvinte cheie: psihosociologia sanatatii, sanatate publica, paradigme active in psihosociologia sanatatii si sanatate publica, asistenta sociala in domeniul sanatatii si bolii

1.1. Principalele arii tematice

Psihosociologia sanatatii este o disciplina care se contureaza in spatiul de interactiune dintre pshihologia sanatatii si sociologia medicala.

In aceasta perspectiva preocuparile majore ale acestei discipline vizeaza:

- intelegerea sanatatii si bolii in perspectica istorica si transdisciplinara; precizarea raportului dintre modelul biomedical si modelul bio-psiho-socio-spiritual al sanatatii si bolii;

- relatiile dintre sanatate pe de o parte, modul de viata, calitatea vietii, stilul de viata, pe de alta parte;

- sanatatea si boala ca si constructe sociale si profesionale;

- relatiile dintre civilizatie si sanatate; bolile sociale si bolile de civilizatie;

- patternurile sociale ale bolii;

- rolul factorilor psihosociali in etiologia bolilor;

- comportamentul bolnavului, rol statusul de bolnav, hospitalismul, stigmatizarea, modele de relatie terapeutica;

- modele de interventie complexa in domeniul ingrijirilor de sanatate;

- educatia pentru sanatate si promovarea sociala a sanatatii.

Sanatatea publica s-a conturat ca disciplina autonoma incepand cu sec. al XIX-lea, centrandu-si preocuparile pe teme precum:

- masurarea si analiza starii de sanatate la nivelul comunitatilor si a societatilor ;

- studiul influentei factorilor socio-economici asupra starii de sanatate a populatiei;

- estimarea nevoilor de servicii de ingrijire a sanatatii;

- cercetarea sistemului institutional al ingrijirilor de sanatate;

- studiul metodelor de evaluare a performantei activitatii in institutiile de ingrijire a sanatatii;

- asigurarile de sanatate, politica sanatatii, promovarea sanatatii;

- organizarea sistemelor de sanatate;

- planificarea si organizarea sistemelor de sanatate .

(Lupu, Zanc, 1999).

1.2. Repere istorice

Sanatatea publica s-a conturat si s-a dezvoltat ca disciplina autonoma incepand cu sec. al XIX - lea, mai precis cu sfarsitul sec. al XIX - lea. Aceasta evolutie a fost posibila ca urmare, pe de o parte, a progreselor pe care medicina ca stiinta le-a realizat, pe de alta parte, a constientizarii din ce in ce mai clare a faptului ca sanatatea si boala nu este doar o problema de biologie umana ci si o importanta problema sociala. In acest sens in perioada de inceput a disciplinei Sanatate Publica, s-a realizat un prim pas in sensul fixarii interesului nu doar pe latura curativa ci si pe latura preventiva in materie de sanatate si boala. Ulterior disciplina s-a dezvoltat de o maniera spectaculoasa, mai ales in tarile occidentului, pe masura ce dimensiunea comunitara si sociala a sanatatii a fost tot mai bine inteleasa.

Pshihosociologia sanatatii, conturata cum spuneam in spatiul de interactiune dintre pshihologia sanatatii si sociologia medicala, s-a dezvoltat de o maniera specifica si in mod decisiv incepand cu jumatatea sec. XX. Ea este o disciplina hibrida care pune impreuna perspectivele stiintelor socioumane cu cele ale stiintelor biologice in intelegerea si abordarea sanatatii si bolii.

Astazi pshihosociologia sanatatii si sanatatea publica sunt bine reprezentate in arealul disciplinelor care abordeaza, in planul cercetarii si al interventiei, problematica sanatatii si bolii si se afla intr-o dezvoltare pe alocuri debordanta.

Iata citeva dintre evolutiile care au facut posibile aceste dezvoltari:

- constientizarea tot mai clara a limitelor modelului traditional biomedical in intelegerea si abordarea terapeutica a bolilor in favoarea unui model complex biopsihosocial;

- modificarea semnificativa a tabloului morbiditatii si mortalitatii la nivelul sanatatii publice indeosebi in a doua jumatate a sec. XX; astazi, conform estimarilor de specialitate, in societatile dezvoltate indeosebi, 50 % din cauzele de morbiditate si mortalitate se datoreaza unor factori care pot fi preveniti, care actioneaza in contextul stilului de viata, si doar 25 % dintre cauze tin de factori de ordin biologic, 15 % de factorii de mediu si 10 % de performanta sistemului medical.( Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), 1993);

- cresterea ponderii costurilor pentru asigurarea sanatatii si tratamentul bolilor, determinata pe de o parte de complexificarea ingrijirilor de sanatate, pe de alta parte de procesul de imbatranire a populatiei;

- cresterea de interes acordata nu doar laturii curative ci si laturilor preventivea si paleativa a bolii.

1.3. Cele mai importante paradigme active in domeniul pshihologiei sanatatii si sanatatii publice sunt:

a) paradigme de sorginte sociologica:

- paradigma structuralist-functionalista, legata initial de numele lui Talcott Parsons, cel care a formulat ideea ca boala reprezinta o forma de devianta legitima , acceptata de societate iar rolul de bolnav este un rol social institutionalizat;

- paradigma conflictului social care se aseaza pe idea inegalitatii accesului la serviciile medicale si pe contradictia dintre orientarea spre profit a medicilor si scopurile umaniste ale profesiei lor;

- paradigma interactionalismului simbolic care subliniaza ideea ca sanatatea si boala sunt constructe sociale, care se contureaza in functie de semnificatiile acordate de indivizi sanatatii si bolii, respectiv ca normalul si patologicul sunt relative, respectiv ca boala apare/este repezentata si ca un produs al mecanismelor de etichetare;

- paradigma antipsihiatriei care argumenteaza ideea ca boala psihica nu este decat un rol social, pe care sunt constransi indivizii care nu se supun presiunilor conformismului social sa-l adopte;

- paradigma dezvoltarii comunitare care accentueaza pe rolul suportului social, privit in contextul grupului de apartenenta;

- paradigma ecologica (sistemic-ecologica) ce priveste sanatatea si boala la nivel individual, dar si la nivel de grup, de comunitate, de societate, de mediu fizic/natural, de univers.