Sociologia Devianței

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Sociologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 51 în total
Cuvinte : 20066
Mărime: 84.00KB (arhivat)
Publicat de: Naomi Demeter
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Vlad Millea

Extras din curs

MODULUL I

CAPITOLUL 1

DEVIANŢA. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1 Încercări de circumscriere a conceptului

În debutul demersului nostru vom încerca să oferim o imagine asupra modului în care a fost definit sau doar circumscris conceptul de devianţă. Iată câteva abordări ale unor autori de referinţă.

Vom începe cu cel care a introdus în literatura de specialitate termenul de devianţă: E. Durkheim analizează şi introduce în procesul de definire a comportamentului deviant termenul de normă. Conform autorului, comportamentul social, ca expresie a obiectivării comportamentale a individului într-un anumit mediu, nu se datorează hazardului, ci este reglat prin norme şi aşteptări instituite şi inevitabile. În aceste condiţii, comportamentul deviant este acel „comportament care depăşeşte limitele instituţionale şi sociale acceptabile de către societate” (apud Fugăreţu-Urea Roxana, 2007)

T. Stellin şi R. K. Merton (citaţi în aceeaşi sursă) definesc, în 1938, devianţa ca fiind ansamblul comportamentelor îndreptate împotriva normelor de conduită sau a ordinii instituţionale; un comportament deviant desemnează o reacţie normală a oamenilor normali plasaţi în condiţii anormale.

Devianţa desemnează ansamblul comportamentelor ce încalcă normele existente la un moment dat într-o cultură dată (N. Emler, 1992, citat în aceeaşi sursă).

Devianţa este ansamblul conduitelor şi stărilor pe care membrii unui grup le judecă drept neconforme cu aşteptările, normele, sau valorile lor şi care, în consecinţă, riscă să trezească din partea lor reprobare şi sancţiuni (M. Cusson, în Tratat de Sociologie, sub coord. R. Boudon, Humanitas, 1997).

Simpla parcurgere a încercărilor de a defini (circumscrie) conceptul de devianţă ne arată, dacă nu discordanţe de fond, măcar complexitatea apreciabilă a fenomenului, dependenţa lui de o serie întreagă de factori sau chiar relativitatea contrapunerii normal – deviant .

Conform lui Cusson (ibidem), atunci când se utilizează termenul de devianţă din perspectivă sociologică, se face trimitere la „un ansamblu disparat de transgresări, de conduite dezaprobate şi de indivizi marginali”. El propune o clasificare a aspectelor care au fost subsumate acestui concept, clasificare pe care o considerăm utilă pentru relevarea multiplelor perspective sub care a fost analizată chestiunea în cauză.

Astfel, în viziunea lui Cusson, în analiza devianţei au fost vizate următoarele aspecte:

1/. Infracţiunile şi delictele

2/. Sinuciderea

3/. Consumul de droguri

4/. Transgresiunile sexuale

5/. Devianţele religioase

6/. Bolile mentale

7/. Handicapurile fizice

Autorul citat îşi pune întrebarea, firească, dacă se poate discuta, în aceeaşi ordine de idei, despre omucidere şi un handicap fizic sau mental? Pentru a da un răspuns, Cusson subliniază, în prealabil, că în universul devianţei există o gradaţie, de la perfect voluntar la involuntar. Astfel, se pot distinge patru categorii graduale:

1/. Devianţii subculturali. Aici putem vorbi de nonconformişti, de minorităţi active, în esenţă de indivizi sau grupuri care îşi asumă devianţa şi îi revendică legitimitatea (disidenţii, minorităţile sexuale, sectanţii, teroriştii etc. împărtăşesc o serie de valori diferite de cele ale societăţii din care fac parte şi încearcă să le impună la nivelul global al acesteia);

2/. Transgresorii, care violează norme a căror legitimitate o recunosc (majoritatea delincvenţilor şi alte categorii de indivizi care nu-şi propun să schimbe normele sociale existente la nivelul unei societăţi dar le încalcă pentru a obţine anumite beneficii, avantaje);

3/. Indivizii cu tulburări de comportament, care reprezintă o categorie intermediară unde graniţa între voluntar – involuntar (compulsiune – determinare) este dificil de stabilit (alcoolicii, toxicomanii, persoanele cu tulburări de caracter, cu afecţiuni psihice fără substrat organic etc. pot, uneori, să încalce normele în mod voluntar pe când în alte cazuri afecţiunea de care suferă e responsabilă pentru conduita deviantă);

4/. Persoanele cu handicap (motor, senzorial, mental) nu încalcă normele sociale în mod voluntar şi, ca atare, reprezintă o categorie care a preocupat în mică măsură sociologia devianţei (comportamentul lor poate, însă, să fie apreciat ca indezirabil şi respins de către membrii societăţii, cu toate consecinţele negative care decurg de aici).

În cele ce urmează ne vom ocupa de formele de devianţă cel mai des studiate în sociologie: infracţiunile, sinuciderile şi toxicomaniile. Vom reda, în continuare, definiţia propusă de dicţionarul de sociologie şi vom încerca, în plus, să realizăm unele precizări conceptuale.

1.2 O posibilă definiţie a devianţei

Înţelegem prin devianţă orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social particular (Sorin Rădulescu, în Dicţionar de Sociologie, Ed. Babel, 1993).

În acest sens, devianţa cuprinde nu numai încălcările legii (infracţiuni, delicte), ci orice abatere de la normele de convieţuire şi ordine ale unei forme de viaţă colective (societate, grup etc.).

Preview document

Sociologia Devianței - Pagina 1
Sociologia Devianței - Pagina 2
Sociologia Devianței - Pagina 3
Sociologia Devianței - Pagina 4
Sociologia Devianței - Pagina 5
Sociologia Devianței - Pagina 6
Sociologia Devianței - Pagina 7
Sociologia Devianței - Pagina 8
Sociologia Devianței - Pagina 9
Sociologia Devianței - Pagina 10
Sociologia Devianței - Pagina 11
Sociologia Devianței - Pagina 12
Sociologia Devianței - Pagina 13
Sociologia Devianței - Pagina 14
Sociologia Devianței - Pagina 15
Sociologia Devianței - Pagina 16
Sociologia Devianței - Pagina 17
Sociologia Devianței - Pagina 18
Sociologia Devianței - Pagina 19
Sociologia Devianței - Pagina 20
Sociologia Devianței - Pagina 21
Sociologia Devianței - Pagina 22
Sociologia Devianței - Pagina 23
Sociologia Devianței - Pagina 24
Sociologia Devianței - Pagina 25
Sociologia Devianței - Pagina 26
Sociologia Devianței - Pagina 27
Sociologia Devianței - Pagina 28
Sociologia Devianței - Pagina 29
Sociologia Devianței - Pagina 30
Sociologia Devianței - Pagina 31
Sociologia Devianței - Pagina 32
Sociologia Devianței - Pagina 33
Sociologia Devianței - Pagina 34
Sociologia Devianței - Pagina 35
Sociologia Devianței - Pagina 36
Sociologia Devianței - Pagina 37
Sociologia Devianței - Pagina 38
Sociologia Devianței - Pagina 39
Sociologia Devianței - Pagina 40
Sociologia Devianței - Pagina 41
Sociologia Devianței - Pagina 42
Sociologia Devianței - Pagina 43
Sociologia Devianței - Pagina 44
Sociologia Devianței - Pagina 45
Sociologia Devianței - Pagina 46
Sociologia Devianței - Pagina 47
Sociologia Devianței - Pagina 48
Sociologia Devianței - Pagina 49
Sociologia Devianței - Pagina 50
Sociologia Devianței - Pagina 51

Conținut arhivă zip

  • Sociologia Deviantei.doc

Alții au mai descărcat și

Asistența socială a persoanelor deviante - devianță școlară

I. Introducere Devianţa este un fenomen social de o mare complexitate, prezent în orice tip de comunitate umană, îndeplinind o serie de funcţii...

Devianță - devianță sexuală

Devianţa Durkheim (1895) precizează că devianţa există în toate societăţile. El afirmă că, departe de a fi anormală, devianţa este o trăsătură...

Sociologia devianței

Introducere Tradițional, decade obligativitatea de a explica actualitatea temei alese, importanța ei, gradul de cercetare, obiectul, scopul,...

Abordări directive

FIŞA INIŢIALĂ A CAZULUI • Modalitatea solicitării: la solicitarea clientului; • Solicitant: Nume şi prenume: C.D.; • Adresa: Municipiul Iaşi; •...

Devianță și criminalitate

“Legea presupune, inainte de ea si alaturi de ea, predominarea raului, suveranitatea instinctului”. G.Papini (Storia di Cristo, 1, 126) Eu am...

Devianță socială

Comportamentul deviant reprezintă una dintre cele mai importante subiecte abordate în sociologie. E. Durkheim a fost primul sociolog care a afirmat...

Analiza serviciilor de sănătate și asistența socială în regiunea S-V

INTRODUCERE Accesul la serviciile de educaţie şi de sănătate este considerat un drept fundamental al individului, în toate ţările civilizate. În...

Te-ar putea interesa și

Delicvența juvenilă - formă a devianței sociale

INTRODUCERE In ansamblul formelor particulare de devianta, delicventa sau infractionalitatea apare a avea gradul cel mai ridicat de...

Sociologia devianței - divorțul

Din tot timpul familia a fost considerata ca fiind nucleul societatii, familia privita ca si legatura intre doi oameni, in primul stadiu, dar si...

Sociologia devianței - criminalii în serie

Sociologia deviantei este sa puna in evidenta principiile dupa care se delimiteaza ceea ce este conform de ceea ce este deviant. „Devianţa este...

Sociologia devianței

1. Introducere De-a lungul timpului, sociologia deviantei si cea a criminalitatii si-au constituit o serie de interpretari si modele teoretice cu...

Sociologia devianței

Introducere Tradițional, decade obligativitatea de a explica actualitatea temei alese, importanța ei, gradul de cercetare, obiectul, scopul,...

Relația dintre sociologia devianței și criminologie - analiza comparativă

Devianţa reprezintǎ un tip de comportament, de manifestare opusǎ celei convenţionale, care încalcǎ normele (scrise sau nescrise) şi valorile unui...

Comportament și Responsabilitate

1. Conceptul de devianță Conceptul de devianţă a apărut în sociologia americană la începutul anilor ‘50 înlocuind alte concepte cum ar fi...

Sociologia devianței

C1 UNIVERSUL SOCIAL ÎNTRE NORMALITATE ŞI DEVIANŢĂ Actor social. Reacţie socială. Relaţie Socială. Structură socială. Instituţie socială În...

Ai nevoie de altceva?