Sociologia Religiei

Noţiuni Generale de Sociologie

Întrebările Sociologiei

Care este obiectul cercetărilor sociologice? Wright Mills (1916 - 1962), preciza ca„analiştii clasici” ai vieţii sociale au încercat să răspundă, in general, la trei grupe de întrebări, şi anume:

„Cum definim structura societăţii in care traim? Cum diferă societatea în care trăim de alte orânduiri sociale? Care este, în interiorul societăţii, semnificaţia fiecărei trăsături particulare pentru continuitatea ei şi pentru transformarea ei?” ( Mills, 1959/1975, 35).

Dacă prima intrebare se refera la structura socială, a doua intrebare are în vedere schimbarea socială, iar cea dea treia se concentrează asupra studiului personalităţii şi a raporturilor individ – societate.

Întrebările pe care şi le-au pus şi continuă să şi le pună analiştii sociali îi frământă şi pe oamenii obişnuiţi, fără a avea o imaginaţie sociologică educată, sistematică. Cine s-a întrebat în decembrie 1989 ce societate vom edifica? Cine poate să răspundă azi la întrebarea: Prin ce se diferenţiază noua societate de cea care ne-am despărţit? Cum influenţează economia de piaţă asigurarea drepturilor omului şi un trai decent pentru fiecare? Oamenii se întreabă: de ce a crescut exploziv infracţionalitatea? De ce au scăzut producţia şi nivelul de trai? Care sunt cauzele extinderii ca o plagă a corupţiei? Ce fel de oameni sunt cei care şi-au schimbat instantaneu convingerile politice declarate? Prin ce se caracterizează întreprinzătorul ca tip uman impus de societatea în tranzacţia de la totalitarism la democraţie? Cum se exercită justiţia socială în perioada de tranziţie post-comunistă? Cum se raportează Biserica Ortodoxă la toate schimbările si mutaţiile pe care le trăieşte societatea contemporană atât cea romaneasca dar şi cea europeană?

Petru a putea da răspuns la toate aceste întrebări facem apel la studiile si analizele sociologice. Intr-o scurta definiţie putem afirma că sociologia reprezintă studiul structurilor şi comportamentelor sociale. În cercetarea sociologică adesea sunt abordate teme cum ar fi structurarea pe clase a societăţilor moderne, familia, infracţionalitatea, religia, etc.

Când vorbim despre sociologie înţelegem ca este o ştiinţă care are metode şi mijloace specifice de investigare a fenomenelor sociale, mijloace verificabile empiric.

Necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a fenomenelor şi proceselor sociale.

Pe baza observaţiei obiective, utilizându-se metode adecvate, pot fi obţinute enunţuri empirice cu valoare de adevăr. Nu întotdeauna ceea ce vedem exprima realitatea. Întâlnim in filozofia engleza a sec. al XVI-lea următorul exemplu:

Schilodul care şchiopătă pe un drum bun poate întrece trăpaşul care aleargă pe un drum greşit. Mai mult, cu cât trăpaşul care a greşit drumul aleargă mai repede, cu atât schilodul îl lasă mai în urmă.

De-a lungul istoriei s-au impus mai multe modalităţi de prezentare a adevărului despre realitate (Walter Wallace - 1971). Putem identifica patru astfel de modalităţi.

1. Modul autoritarian s-a afirmat în antichitate, dar continua si in prezent. Preoţi, regi, preşedinţi sau savanţi se consideră că ar avea atributul natural sau supranatural de a produce adevărul. Deci adevărul era garantat de calităţile de excepţie ale producătorului enunţurilor. Modul autoritarian se întâlneşte azi ca apel la argumentul autorităţii.

2. Foarte apropiat de modul autoritarian prin mecanismul de producere a adevărului este modul mistic, în care starea de tranşă conferă profeţilor, prezicătorilor, marilor mistici calitatea cunoaşterii adevărate.

3. Modul logico-raţional se centrează pe logica formală. Se face apel la „primele principii” şi prin deducţie se stabileşte adevărul. Principala grijă constă în rigoarea judecăţii logice, fără a se urmări corespondenţa cu realitatea. Este specific filozofilor si teologilor.

4. În fine, modul ştiinţific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de cunoaştere cu observaţia riguroasă a fenomenelor. Metoda ştiinţifică asigură de-subiectivizarea cunoaşterii, oferindu-ne empiric o imagine despre lumea înconjurătoare aşa cum este ea în realitate, şi nu aşa cum îi apare unui individ la nivelul simţului comun. Modul ştiinţific reprezintă astăzi principala cale de cunoaştere a comportamentelor individuale şi de grup, a faptelor, a fenomenelor şi proceselor sociale.

Definirea etimologica a termenului de sociologie

Termenul creat prin juxtapunerea conceptelor de societate şi „logos” a dat naştere unei noi discipline de studiu numită „sociologie”.Etimologic, denumirea domeniului de studiu al sociologiei provine de la cuvântul latinesc socius, -ia, -ium = tovarăş, aliat şi de la cel grecesc logos = raţiune, desemnând în sens larg ştiinţa socialului. Aşadar într-o definiţie scurtă putem afirma că: sociologia este studiul ştiinţific al structurilor (instituţiilor) sociale si al comportamentului şi relaţiilor sociale.

Ea nu este un simplu discurs, mai mult sau mai puţin profetic despre societate sau despre tendinţele şi viitorul ei ci este o disciplină ştiinţifică modernă care studiază faptele şi manifestările sociale, adică tot ceea ce primeşte viaţa şi comportamentul omului în societate: relaţiile familiale. Practicile culturale şi religioase, viaţa politică, etc. Sociologia este o disciplina academica importanta care oferă o interpretare si o intelegere stiintifica a societatii. Despre studierea sociologiei, Peter Berger, sociolog englez, afirma ca este un „univers intelectual pe care îl consider in mod special pasionant si important; (...). Sociologia face parte dintre distracţiile academice la moda; ea este insa asemănătoare unui joc regal la care nu participa decât cei ce au un bun entuziasm si o pregătire adecvata; altfel spus, nu invitam la turneul de şah pe cei care nu sunt capabili sa joace nici măcar domino”. (Peter Berger, Invitation a la sociologie, Paris, 2006).

Scopul studierii sociologiei

Scopul studierii sociologiei este variat, de la comportamentul individului şi până la investigarea proceselor sociale globale. Sociologia este aşadar ştiinţa despre societate! Ea ne ajută in acelaşi timp să înţelegem mai bine care sunt cauzele care generează un anumit comportament al omului in societate, comportament care daca este cunoscut poate contribui la crearea unei societăţi mai umane şi mai stabile.

De cele mai multe ori percepem lumea în funcţie de trăsăturile propriei noastre personalitati si a vieţii pe care o trăim fiecare dar constatăm deseori că realitatea este mult mai complexă. Studierea sociologiei ne permite să înţelegem că „elementele” caracteristice ale vieţii noastre sunt puternic influenţate de forţe istorice şi sociale. De multe ori provenienţa noastră socială este determinantă pentru deciziile pe care le luăm, iar deciziile noastre sunt adesea influenţate de contextul social în care trăim. Pentru a putea intelege care este obiectul sociologiei, cercetătorul sau cel interesat, trebuie sa fie in măsura sa se distanţeze mental de sine si sa fie ca un om printre alţii eliminând pe cat posibil doza de subiectivism din orice analiza. Societatea poate fi reprezentata intr-o maniera egocentrica structurata pe diverse trepte de interes personal.

Norbert Elias : Qu’est-ce que la sociologie ?, ed Pocket, Paris, 2004,p.8

Toate reprezentările-componente ale societatii sunt in funcţie de interesul si de percepţia personala, si sunt intelese adesea ca obiecte aflate in exteriorul fiecaruia. In consecinţa individul se simte izolat de societate si chiar ameninţat de ea ceea ce ii îngreunează capacitatea de a o intelege. De aceea trebuie sa treacă dincolo de sine, printr-un exerciţiu chenotic, pentru a putea intelege obiectiv comportamentul celorlalţi indivizi, fara a deforma interpretarea lui printr-o permanenta raportare la temerile si reprezentarile personale.

Sociologia analizează conexiunile dintre ceea ce face societatea din noi şi ceea ce facem noi înşine din noi. Activitatea noastră structurează, modelează, lumea socială şi este totodată structurată de ea. Sociologia lărgeşte orizontul cunoaşterii creează şi întăreşte conştiinţa de sine şi sporeşte posibilităţile libertăţii umane. Anthony Giddens afirma:” Studierea sociologiei ar trebui să fie o experienţă eliberatoare, deoarece sociologia ne lărgeşte orizontul simpatiilor şi imaginaţia si deschide noi perspective asupra izvoarelor propriului nostru comportament. Ea creează o conştientizare si cunoastere a unor cadre culturale diferite de cele pe care le avem la un moment dat. În vreme ce ideile sociologice constituie o provocare la adresa dogmei in general si ne învaţă să apreciem varietatea culturală şi să discernem modul de funcţionare al instituţiilor sociale, practica sociologică sporeşte in egala măsura posibilităţile libertăţii umane”.1

Sociologia, ca disciplina stiintifica de studiu, face parte dintre ştiinţele socio-umane. Ea analizează cel mai atent schimbarea şi conflictul la nivelul societăţii, manifestând o permanentă preocupare pentru înţelegerea funcţionării societăţii. D. Gusti dădea o definiţie scurtă a sociologiei spunând că „sociologia este ştiinţa realităţii sociale”. (D. Gusti, Monografia-teorie şi metodă, Paideia, Bucureşti, 1999, p.7).