Sociologia Religiilor

Sociologia religiilor in ansamblul stiintelor religiologice:

Incercari de intelegere si explicare a religiei sunt de cind exista religia. Sociologia religiilor e o disciplina empirica si s-a format in secolul nostru. Sociologia religiilor studiaza modul in care sacrul (sfintul  Durkheim) sau divinul (supranaturalul  Weber) se manifesta in comunitatile umane in societate.

De la existenta sa, omul a constatat ca pe linga lumea empirica, cotidiana pe care o traieste, numita naturala, exista si o alta pe care empiric nu o percepem.

Exista o lume supranaturala, ceva transcedental¹. Aceasta lume transcedentala l-a insotit permanent pe om, care s-a raportat la ea. Nu inseamna ca omul inventeaza aceasta lume. Ateii apreciau ca lumea transcedentala a lui Dumnezeu e creata de om. Pentru credincios insa, Dumnezeu este la fel de real ca orice lucru empiric.

Omul, influentat de aceasta lume supranaturala a incercat sa intre in contact cu ea, sa-i cunoasca vointa, sa stabileasca o legatura².

Deci religia este legatura dintre om, dintre credincios si lumea sacra a divinului. Modalitatile de legatura dintre om si sacru sunt variate. Populatiile din orient isi manifestau aceste legaturi intr-o forma specifica. Grecii sau romanii isi reprezentau lumea sacra intr-o forma specifica, ca o multime de zei, fiecare cu anumite preocupari. Legaturile cu lumea sacrului erau stabilite prin sacrificii sau rugaciuni in monoteism. Exista forme specifice de relatii cu sacru. Prin urmare exista mai multe forme de religiozitate, de aceea disciplina care se ocupa de aceste relatii variate cu sacrul este sociologia religiilor.

1. Transcelsus  ceva ce trece dincolo (lb. latina).

2. Religio  legatura (lb. latina).

Sacrul isi manifesta vointa nelimitata in legaturile cu lumea profana. O prima manifestare este faptul ca a creat-o. Apoi isi exprima vointa pentru profan prin cartile sfinte care au fost create de Dumnezeu. Pentru omul primitiv manifestarile naturii (fulgerele, potopul, etc) erau expresia vointei divine.

Sacrul se exprima in anumite locuri, biserica e un loc sfint, sacru. Sacrul se exprima in credinciosi si in anumite comunitati omenesti. Cei ce se aduna in biserica si se roaga, prin ei si in ei este exprimata vointa lui Dumnezeu.

Sociologia religiilor nu studiaza nici locurile sacre, nici obiectele sacre ci studiaza felul in care sacrul se manifesta in aceste comunitati omenesti, cit sunt de credincioase, in ce cred, relatiile care exista intre membrii comunitatii, modul in care sunt organizate legaturile dintre comunitatile religioase si restul societatilor.

Cele mai vechi explicatii in legatura cu sacrul si religia sunt oferite de teologie¹. Teologia explica pentru credinciosi existenta si vointa divina, pe baza textelor sfinte. Fiecare biserica isi are propria teologie deoarece intelegerea sacrului si relatiile cu acesta sunt variate de la o epoca la alta si de la un popor la altul. De aceea teologia ortodoxa este alta decit cea catolica sau protestanta.

Criteriul adevarului in teologie este scriptura sfinta care exprima vointa lui Dumnezeu, Allah, etc. Faptele si evenimentele sunt raportate la Biblie  in cazul crestinismului. Ce nu este prevazut in Biblie este considerat a nu fi adevarat. Unii comentatori au aratat ca exagerarea raportarii la textul sacru poate uneori contraveni realitatii.

Criteriul adevarului in Biblie este explicat de teologii actuali in concordanta cu descoperirile stiintifice. In stiinta criteriul adevarului este corespondenta cu lumea empirica.

Astfel teologiile s-au ramificat:

- dogmatica  explica adevarurile fundamentale din cartile sfinte (pentru crestini din Vechiul si Noul Testament).

- apologetica  argumenteaza aceste adevaruri.

- simbolica  discuta semnele ce-I deosebesc pe credinciosi si necredinciosi sau de alte credinte.

- istoria religiilor  descrie modul in care sacrul s-a manifestat de-a lungul timpului (sacrul trait). Sacrul trans-cendent n-are istorie, Dumnezeu este fara inceput si fara sfirst. Inca din antichitate exista istorii ale religiilor, ale temp-