Sociologie

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE STUDIU AL SOCIOLOGIEI RURALE

Concepte – cheie:

- comportamentul social

- modelele de interacţiune

- domeniul teoretic şi domeniul empiric

Sociologia este studiul ştiinţific al comportamentului uman modelat şi socialmente împărtăşit. Comportamentul uman socialmente modelat şi împărtăşit este sinonim cu comportamentul social.

Comportamentul social se realizează concret, el se întâlneşte la oameni reali, dar pentru a-l analiza şi explica ştiinţific trebuie să-l conceptualizăm, adică să creăm concepte care să exprime, prin abstractizare efectuată pe seama faptelor concrete generalizări esenţiale.

Deci, sociologiei rurale îi revine ca domeniu de studiu comportamentul social al unei populaţii care trăieşte într-un spaţiu specific – rural – în care procesele, relaţiile sociale sunt determinate de norme, valori, tradiţii şi care determină un anumit mod de viaţă rural.

Sociologia rurală reprezintă o ramură a sociologiei fiind o sociologie specializată într-o ramură mai restrânsă a vieţii sociale – viaţa rurală. De aceea, spre deosebire de celelalte ştiinţe cu caracter agrar, cum sunt: economia agrară, dreptul agrar etc., sociologia rurală se ocupă de viaţa socială rurală sub toate aspectele ei, ca unitate socială. Aceasta nu înseamnă că sociologia rurală cercetează “absolut toate fenomenele sociale, până în cele mai mici amănunte, căci în acest caz (sociologia) ar repetat munca celorlalte ştiinţe sociale şi nu ar fi decât o enciclopedie a lor”. Totalitate sau întreg înseamnă, în cazul sociologiei rurale, unitate, surprinderea interdependenţelor dintre fenomenele economice, spaţiale, juridice sau politice şi modul lor de desfăşurare în cadrul uneia sau aceleiaşi unităţi sociale – satul şi ruralul.

T. Herseni constată “cum termenul de rural cuprinde atât termenul de ţărănesc sau pe cel de agrar, cât şi celelalte realităţi sociale din cuprinsul unui sau legate de agricultură, ştiinţa realităţii sociale constituită pe temeiul agriculturii a adoptat numele de sociologie rurală”.

Funcţiile şi trăsăturile sociologiei rurale

Sociologia rurală cuprinde, ca orice domeniu al cunoaşterii ştiinţifice sociologice două domenii – cel teoretic şi pe acela al faptelor (domeniul empiric) fiecare din ele îndeplinind funcţii importante pentru constituirea, fundamentarea şi dezvoltarea acestei ramuri a sociologiei (la aceste funcţii ne-am referim la capitolul I).

Sociologia rurală trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:

1) să descrie trăsăturile relativ universale şi constante ale vieţii rurale, ea va studia fenomenele şi relaţiile sociale din mediul rural în toată complexitatea, intercorelaţia şi interdependenţa lor cu alte fenomene;

2) să explice diferenţele dintre viaţa rurală şi cea urbană prin interpretarea factorilor semnificativi, esenţiali ai mediului rural;

3) pe lângă reconstituirea vieţii rurale (caracter mai mult teoretic), are rolul de a surprinde evoluţia, dinamica fenomenelor, proceselor rurale, pentru ca să poată lansa soluţii practice (pe lângă diagnoză, sociologia rurală are şi posibilitatea realizării, pe baza cercetărilor empirice, unor prognoze sociale).

În “Sociologia rurală”, T.Herseni stabileşte câteva trăsături specifice sociologiei rurale care stau la baza funcţiilor teoretico-empirice ale acestei discipline:

1) Sociologia rurală are un caracter practic, adică urmăreşte îmbunătăţirea, înălţarea sau progresul vieţii agrare. Pornind de la relaţia dintre teoretic şi empiric în sociologie, sociologul român subliniază cunoaşterea fără acţiune este lipsită de folos, iar acţiunea fără cunoaştere este primejdioasă”. Este important ca învăţământul sociologic rural să pregătească “ingineri sociali”, adică experţi în problemele agrar-rurale, care “să inspire şi să conducă activităţile sociale în comunităţile rurale” (această sarcină revine în aceeaşi măsură atât sociologilor, cât şi celorlalţi specialişti care au contact cu ruralul, ca mod de viaţă şi civilizaţie).

Ni se sugerează ideea de bază a cercetărilor monografice care implică studii multi- şi interdisciplinare. Deci, sociologia rurală, pe baza studierii relaţiilor rurale, trebuie să contribuie prin “reforme sociale” (prin soluţii practice) la dezvoltarea civilizaţiilor rurale.

2) Se ocupă în chip precumpănitor de problemele actuale şi de viitorul apropiat, lăsând pe loc secund “istoria agrară şi marile preocupări de viitor”. Această trăsătură decurge din orientarea practică a sociologiei rurale care, pe baza cunoaşterii “stărilor actuale” poate da “indicaţii pentru schimbările imediat necesare”. Trecutul îndepărtat îl interesează pe sociologul rural în măsura în care acesta a lăsat urme în prezent care pot explica situaţiile existente la un moment dat.

3) Are un caracter naţional sau mai exact un caracter regional. Fiecare ţară îşi restrânge în sociologia rurală problemele ei agrare specifice, precum şi cele legate de mediul rural. Această caracteristică este implicată în funcţia practică a sociologiei rurale care prin “reformele” (soluţiile) pe care le preconizează nu poate să depăşească cu succes un cadru determinat al unei regiuni, zone sau al unei ţări.