Sociologie rurală

1. Obiectul și problematica sociologiei rurale

Capitolul își propune să introducă studenții în problematica fundamentală a sociologiei rurale în sistemul sociologiei generale și a sociologiilor de ramură, să înțeleagă importanța sociologiei rurale prin intermediul funcțiilor sale (cognitivă, axiologică, praxiologică).

1.1. Sociologia rurală în sistemul sociologiilor ramură

1.2. Funcțiile sociologiei rurale

1.3. Importanța cunoașterii sociologiei rurale

1.1. Sociologia (socius= soț, asociat + logos = teorie, știință) este știința care studiază societatea umană ca întreg (sistem) al unor elemente (subsisteme) aflate în interacțiune. Alături de sociologia generală, în strânsă legătură cu ea, există o serie de sociologii de ramură (sociologia urbană și sociologia industrială, sociologia rurală și sociologia agrară, sociologia culturii, sociologia familiei, sociologia educației etc.). Obiectul sociologiei rurale îl constituie realitatea multilaterală, complexă și dinamică a satului.

1.2. Sociologia rurală realizează, particularizând la nivelul obiectului său - ruralul - funcțiile generale ale sociologiei: expozitivă, explicativă și interpretativă, prospectivă și practică sau aplicativă.

a. Prin funcția descriptivă, sociologia rurală prezintă realitatea rurală așa cum este ea; acesta este aspectul prim, sociografic al cercetării; investigarea ruralului începe cu acest aspect cantitativ; procedând științific, sociologia rurală merge la esența, la cauzele fenomenelor rurale, la teoria sistematică a acestora;

b. Prin funcția explicativă, sociologia rurală, ca orice știință, descoperă relațiile cauzale, esențiale și necesare ale realității rurale, ridicând cercetarea la nivel de știință;

c. Prin funcția prospectivă, sociologia rurală, întemeindu-se pe cunoașterea realităților actuale, se interesează de evoluția probabilă a acestora în viitor („a ști înseamnă a prevedea”);

d. Prin funcția praxiologică, aplicativă, sociologia rurală, cunoscând realitatea prezentă și perspectivele sale de viitor (îndeosebi apropiat), formulează o seamă de propuneri, soluții, alternative fiecărei comunități, zone sau ruralului în general.

1.3. Importanța sociologiei rurale este o expresie specifică, teoretică și practică, a funcțiilor sale: (repetăm) cunoașterea, pe viu, a realităților rurale și interpretarea teoretică a lor, prospectarea viitorului acestora și propunerea unor soluții în conformitate cu realitatea și cu cerințele acestui viitor. Îmbinarea aspectelor teoretice și practice în studierea ruralului a avut-o în vedere D. Gusti atunci când a stabilit principiile amplelor cercetări de sociologie a ruralului pe care le-a inițiat și condus și cum se observă chiar în titlul uneia din publicațiile sale: Arhiva pentru știință și reformă socială.

ITEMI DE AUTOEVALUARE

1. Definiți sociologia rurală.

2. Ce raport există între funcțiile sociologiei rurale și necesitatea cunoașterii sale?

3. Tradiții românești în cercetarea sociologică a ruralului

Capitolul urmărește cunoașterea de către studenți a tradițiilor românești în cercetarea satului pornind de la etapele preosociologiei rurale și monografiilor pregeotiene și ajungând la specificul și realizările Școlii monografice de la București și ale cercetătorilor clujeni. Această abilitare se efectuează în contextul valorii contribuțiilor sociologice românești, în special în perioada interbelică, în plan european și mondial. Capitolul își propune să trezească interesul studenților pentru cunoașterea unor asemenea cercetări.

2.1. Presociologia rurală

2.2. Monografiile pregustiene

2.3. Școala monografică de la București (D. Gusti)

2.4. Sociologia rurală clujeană (G. Em. Marica, M. Șerban)

2.1. Învățații, și în general, oamenii de cultură români au acordat o atenție deosebită satului românesc. Cauzele acestei atenții se află în faptul că majoritatea absolută a populației românești a trăit la sat, că în mediul sătesc s-au format poporul român, limba și cultura sa materială și spirituală, că quasi-totalitatea oamenilor de cultură și știință români au provenit din spațiul rural. Între autorii care s-au referit la sat, schițând unele analize, au fost, între alții, D. Cantemir (Descriptio Moldaviae), Dinicu Golescu (Însemnare a călătoriei mele), apoi I. Eliade Rădulescu, N. Bălcescu, M. Kogălniceanu, M. Eminescu ș.a. Sintetizând opiniile despre satul și ruralul românesc anterioare lui D. Gusti, constatăm că acestea sunt: a) curentul liberal (I. C. Brătianu, I. Ghica); b) curentul junimist (T. Maiorescu, M. Eminescu, A. D. Xenopol, Th. Rosetti); c) doctrinele sociale ale agronomilor (I. Ionescu de la Brad, C. Garoflid); d) curentul socialist (C. Dobrogeanu-Gherea) (v. D. S. Luminosu, Sociologie rurală, 1996, pass.).

2.2. Primele monografii au apărut în secolul al XIX-lea, ca monografii ale unor județe și plase. În anul 1893, în gazeta Foaia poporului s-a instituit un concurs literar cu premii pentru monografiile comunelor românești din comitatul Sibiu. Drept urmare s-au realizat 13 monografii sătești și au fost premiate acelea consacrate comunelor Orlat, Gura Râului, Rehau. Ulterior s-au realizat și alte lucrări cu caracter monografic, unele și la inițiativa unor învățători și preoți precum și folcloriști.

2.3. Prin Dimitrie Gusti, întemeietorul școlii monografice de la București, s-a trecut la studiul cercetării științifice, aprofundate a satului românesc, pe baze teoretice și metodologice moderne. Conform sistemului sociologic, ruralul ar reprezenta un ansamblu de manifestări economice, spirituale juridice și politice care ființează datorită cadrelor (cosmologic, biologic, psihologic și istoric) fiind guvernate de „legea paralelismului sociologic”. Prezentăm pe scurt aceste cadre și manifestări preconizate de Gusti în lumina unei cercetări sociologice: cadrul cosmologic (așezarea geografică, clima, hidrosfera, litosfera și biosfera); studierea sa evidențiază legăturile satului cu mediul geografic; cadrul biologic (recensământul populației, mișcarea sa, condițiile igienico-sanitare); cercetarea acestui „cadru” urmărește relațiile dintre viața socială a satului și situația sa biologică ); cadrul psihic (solidaritatea sufletească a satului, cooperarea socială, personalitățile, cercurile de simpatie) pune în valoare corelația dintre viața sufletească a locuitorilor și viața lor socială; cadrul istoric (trecutul satului, atitudinea locuitorilor față de acest trecut) are în atenție legăturile satului cu propriul trecut, relația lui cu tradițiile. Manifestările economice se referă la viața materială a satului, direcțiile de activitate economică, natura și capitalul, uneltele, îmbunătățirile funciare, rentabilitate, meserii și comerț); manifestările spirituale definesc starea culturală generală a satului (limba, școala, religia, biblioteca și căminul cultural, folclorul și etnografia); manifestările etico-juridice exprimă viața morală (concepții și norme, abateri, sancțiuni morale) și juridică (obiceiuri juridice, contracte, moșteniri, procese civile și penale); manifestările politice și administrative se referă la atitudinea satului față de viața politică (partide, alegeri) și administrativă (locală, județeană și națională). „Unitățile sociale” recomandate de Gusti spre a fi studiate sociologic sunt: familia și gospodăria, categoriile sociale.

2.4. În timp ce la București funcționează în perioada interbelică așa numita „școală monografică” dominantă în peisajul sociologiei rurale românești și în bună măsură în aceea europeană, la Iași își desfășura activitatea sociologul Petre Andrei (Sociologia generală), iar la Cluj între alții G. Em. Marica și M. Șerban. G. Em. Marica s-a ocupat în special de probleme de sociologie a culturii, fiind totodată autorul unor studii consistente asupra satului în general (Încercare de definiție a satului), a celui ardelean în special (Satul ardelean, Spiritul ardelean). Mihai Șerban a avut în centrul preocupărilor sale sociologico-economice conceptul de „agronomie socială”. Iată cum a definit el acest concept; „ Agronomia socială are la bază concepția că agricultura nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru ridicarea materială și culturală a populației în general și a populației agricole în special” (Introducere la studiul agronomiei sociale).