Tehnici de Intervenție în Asistența Socială

MODULUL I

MODELE DE INTERVENŢIE

ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

▒ Rezumat:

Modulul I cuprinde 4 unităţi de învăţare a căror conţinut se referă la modelele specifice intervenţiei în Asistenţa socială care vor sta la baza reyolvării problemelor sociale cu care se confruntă asistaţii.

Unităţile de învăţare componente:

1. Delimitări conceptuale

2. Obiectivele intervenţiei sociale

3. Fundamentele teoretice ale intervenţiei sociale

4. Metodologia proiectului de intervenţie socială

☼ Scopul urmărit:

îmbogăţirea vocabularului cu termeni de specialitate prin însuşirea termenilor specifici intervenţiei asistenţiale

formarea competenţelor necesare intervenţiei asistenţiale.

Cunoştinţe dobândite

Însuşirea terminologiei de specialitate referitoare la metode, tehnici şi instrumente utilizate în scopul intevenţiei de specialitate.

Competenţe formate

Utilizarea unui limbaj specific domeniului Asistenţă socială şi respectarea principiilor de bază care stau la baza intervenţiilor de asistenţă socială.

Timpul mediu necesar asimilării cunoştinţelor cuprinse în acest modul 8 ore

Unitatea de învăţare 1. Delimitări conceptuale

Obiective

După parcurgerea unităţii de învăţare 1, studenţii vor ştii:

să utilizeze corect termenii specifici intervenţiei

să diferenţieze metodele de tehnici.

Termeni cheie:

- metodologie;

- metodă;

- tehnică;

- instrument.

Conţinutul unităţii de studiu

Orice asistent social, care este implicat în programe de intervenţie la nivel individual, de grup sau de comunitate, se confruntă cu probleme de diferite grade de dificultate. De modul în care abordează aceste probleme şi respectiv de mijloacele şi resursele pe care le implică în rezolvarea lor depinde gradul de eficienţă a muncii sale, şi nu în ultimul rând, eficacitatea intervenţiei. Practicianul foloseşte în demersurile muncii sale de rezolvare a problemelor sociale metode şi instrumente de lucru specifice (adaptate scopului şi obiectivelor respective) fapt ce necesită, pe lângă o fundamentarea teoretică şi abilităţi practice, o bună cunoaştere şi capacitate de aplicare în practică a metodelor intervenţiei sociale, care nu se poate realiza doar empiric (pe baza bunului simţ).

Dacă ontologia este reprezentată prin definirea şi delimitarea unui “sistem de referinţă, obiectual” iar epistemologia implică definirea unui sistem de concepte şi ipoteze proprii, specifice Asistenţei sociale, metodologia implică definirea şi operarea cu un sistem de metode, tehnici şi procedee şi conţine analiza metodelor folosite întemeind o viziune generală asupra acestora.

A. Metodologia este echivalentă cu logica procesului de cunoaştere şi cu analiza căilor unei mai bune cunoaşteri. Din acest punct de vedere, metodologia nu este doar o simplă colecţie de metode şi tehnici aplicative ci este o parte a epistemologiei.

a. Metoda este calea pe care o urmează asistentul social în procesul de rezolvare a problemelor sociale ale asistaţilor.

b. Tehnica desemnează un anumit instrument sau procedeu operator de înregistrare, (recoltare de date), de interpretare sau de intervenţie.

Astfel, orice metodă cuprinde un ansamblu de tehnici şi procedee operaţionale, prin intermediul cărora metoda poate fi transpusă în practică, şi care alcătuiesc împreună latura operaţională a acesteia. Deosebirea dintre metodă şi tehnică constă tocmai în acest caracter procedural sau operaţional, tehnica nefiind o cale logică spre cunoaştere, ci o unealtă de lucru care evidenţiază realitatea prin măsurare, calcul şi evaluare. Unii autori procedează la distincţii şi mai accentuate, arătând că nu trebuie să confundăm tehnica cu procedeul şi nici cu instrumentul. Pe scurt putem spune că: tehnica este un ansamblu de prescripţii metodologice (reguli, operaţii concrete) pentru o acţiune eficientă, procedeul este o manieră de acţiune, de utilizare a instrumentelor care nu sunt altceva decât materiale de lucru.

Metodologia reprezintă deci ansamblul de metode, tehnici şi procedee utilizate în orice cercetare/intervenţie care se doreşte a fi ştiinţifică şi “ne permite să studiem manierele de acţiune în asistenţa socială, modul de a proceda potrivit unei ordini anume şi urmând anumite principii prestabilite” (ROBERTIS DE, C., 1995).

Înţelegerea şi însuşirea corectă a modalităţilor metodice de intervenţie este condiţionată de cunoaşterea:

- a obiectivelor muncii sale;

- nivelurile de intervenţie;

- tipurilor şi formelor de intervenţie socială.

Unitatea de învăţare 2. Obiectivele intervenţiei sociale

Obiective

După parcurgerea unităţii de învăţare 2, studenţii vor ştii:

să identifice obiectivele urmărite prin intervenţia asistenţială

să definească obiectivele specifice nivelurilor de intervenţie.

Termeni cheie:

- prevenire;

- reabilitare;

- reinserţie.