Teoria Grupului Social

Conceptul de grup social.Particularitatile.

Putem evidentia 2 acceptiuni ale conceptului de grup:

1)Una generala,care desemneaza prin grup orice reuniune,grupare de indivizi,indiferent de natura,organizarea sau relatia dintre membri.

2)Mai specifica,care desemneaza un anumit tip de reuniune a unui numar de persoane in functie de anumiti parametri.

Preluind aceasta acceptiune se poate spune ca grupul social este un mediu si spatiu in care indivizii isi desfasoara activitatea lor,un mod specific de activitate,interactiune.

Sociologii folosesc termenul de grup fiind implicati 2 sau mai multi indivizi care au un sentiment comun de sperante referitoare la comportamentul fiecaruia.

Plecind de la existenta si manifestarea in practica conform careia o multime de indivizi reunesc sub denumirea de grupuri umane,o serie de alte concepte sociale si din necesitatea de a face o delimitare intre un grup social si alte concepte v-om prezenta:

-multimea (nu este grup social) se refera la un numar de persoane care se reunesc mai mult sau mai putin intimplator,care se intimpla sa fie pentru o perioada oarecare de timp impreuna si care cauta o satisfacere a trebuintelor dorintelor individuale.(Ex:aglomeratia de pe un peron de gara,publicul unui spectacol,numarul persoanelor care sau adunat la o licitatie).

-ceata,presupune reuniunea voluntara a unor indivizi care se aseamana intre ei din punct de vedere al preocuparilor,idealurilor,preferintelor sau pur si simplu pentru placerea de a fi impreuna.

Ceea ce face ca grupul social sa se deosebeasca de conceptele mentionate anterior este existenta si manifestarea unor elemente specifice,acestea sunt:

-prezenta unui principiu de organizare,stabilirea unor sarcini,obiective,precizarea unor metode de actiune.

-existenta unui sistem de valori si atitudini commune.

-sentimentul apartenentei la grup.

Tipologia grupurilor sociale.

Exista mai multe criterii de clasificare a grupelor:

-Dupa structura si organizarea grupelor precum si dupa numarul de indivizicel cuprind:

- grupurile primare,sunt grupuri mici in care membrii au relatii personale strinse si durabile.Aceste grupuri sunt deosebit de importante pentru individ.(Familia).

-grupurile secundare,sunt grupuri cu durata determinata de timp constituit pentru un scop sau o sarcina precisa in care relatiile sunt relativ impersonale.

O alta clasificare imparte grupurile in:

-grup intern in care membrii au un sentiment de identitate si loialitate.

-grup extern,persoana nici nu face parte din el si nici nu are sentiment de loialitate.

-Dupa tipul de normalitate implicata in organizarea grupurilor:

-formale,cele care fac parte dintr-o institutie,organizatie.

-neformale

-In functie de scopurile commune:

-grupuri de baza (familia).

-grup de lucru

-grupuri de laborator (artificiale).

-grupuri de deliberare

-grupuri de decizie

-grupuri de formare (de antrenament).

-grupuri de intilnire (terapeutice).

-grupuri de presiune

-Dupa gradul de aderare a membrilor la normele si valorile grupului:

-grupuri de referinta

-grupuri de apartenenta.

Familia,grup social fundamental.

Antropologul francez Claude Levi Strauss da definitia de familie:”Familia este un grup social care isi are originea in casatorie,consta din sot,sotie si copii nascuti din relatia lor,uniti prin drepturi si obligatiuni morale,juridice,economice,religioase si sociale.

Sociologii americani Burges si Locke dau alta definitie:”Familia se deosebeste de alte grupuri sociale prin urmatoarele caracteristice:este formata din persoane unite prin relatii de casatorie,singe,adaptiune si membrii locuesc sub acelasi acoperis alcatuind un singur menaj,alcatuita de persoane ce intercomunica in cadrul rolurilor sot-sotie,tata-mama,sustine si perpetueaza o cultura comuna derivate de obicei din cultura societatii.

Definirea exactă a noţiunii de familie comportă dificultăţi determinate de faptul că acest fenomen social constituie obiect de cercetare pentru mai multe ştiinţe: sociologie, psihologie, medicină, istorie, drept etc. fiecare propunându-şi să surprindă dintr-o perspectivă specifică dimensiunile, dinamica şi funcţiile grupului familial.

Familia, ca formă a comunităţii umane, trebuie analizată din punct de vedere al relaţiilor ce se stabilesc între cei care o compun, precum şi cele între familie, ca entitate distinctă şi societate.

Având în vedere aceste considerente, putem defini într-o accepţie generală familia, ca fiind o formă de relaţii sociale dintre persoane fizice legate între ele prin căsătorie sau rudenie, fiind formată din soţi şi copiii lor, părinţii soţilor, precum şi cu alte persoane cu care se află în relaţii de rudenie.

Familia desemnează un grup de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, grup ce se caracterizează prin comunitate de viaţă, interese şi întrajutorare. În cadrul relaţiilor de familie există aspecte morale, fiziologice, psihologice şi economice care dau acestor relaţii un caracter de complexitate ce nu poate fi întâlnit la alte categorii de comunităţi sociale.

FUNCŢIILE FAMILIEI

Funcţii fizice (biologice, economice): furnizarea de hrană, îmbrăcăminte, adăpost, apărare de pericole, îngrijirea sănătăţii.

Funcţii afective: bucuria traiului împreună, încurajarea membrilor familiei, afectivitatea între soţi, părinţi şi copii, între membrii diferitelor generaţii etc.

Funcţiile sociale: întărirea stimei de sine, transmiterea culturii de la o generaţie la alta, imprimarea controlului şi sentimentului de dreptate.

Funcţia de perpetuare şi continuare a speciei, prin naşterea şi creşterea copiilor.

Funcţia de organizare economică şi gospodărească: fiecare familie are venituri şi cheltuieli, locuinţă, bunuri etc., care trebuie gospodărite în aşa fel încât membrii săi să trăiască mai confortabil şi mai bine.

Funcţia de îngrijire şi educare a copiilor: este o funcţie importantă pentru că de aceasta depinde în mare măsură cum se vor forma copiii şi ce fel de oameni vor deveni.

Fiecare familie se străduieşte să îndeplinească cât mai bine aceste funţii.

Activitatea umană este rezultatul acţiunii omului ca urmare a unei intenţii (voinţa) sau a unei opţiuni (decizia).

Unul dintre scopurile activităţii umane este îndeplinirea funcţiei familiei.

Familia are mai multe funcţii sociale şi biologice: Funcţia biologică de reproducţie umană a familiei este controversată. Ca bază biologică o familie depinde de capacitatea de reproducţie (fecunditatea) soţiei şi bărbatului. In prezent acest punct pare neconcludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin reproducţie de fapt se înţelege capacitatea de a produce urmaşi pentru asigurarea generaţiei următoare. Astfel familia pregnează calitatea de reproducţie a unei societăţi.