Teorii constructiviste - sociologia japoneză,chineză și rusă

Premisa de la care s-a pornit a fost cunoasterea sociologica a spatiului social trebuie sa ia ca punct de plecare conceptul de situatie.Prin sistem sociologia constructivista acoperea urmatoarele componente:scopul actiunii sociale,actorii sau agentii sociali,mijloacele materiale si simbolice ale realizarii scopului,intentionalitatea actiunii,complementaritatea intre orizontul de asteptare al tuturor actorilor sau agentilor sociali.Aceasta nu accepta existenta unui patrimoniu metodologic unitar,ci se pronunta pentru autonomia fiecarei cercetarii si functie de specificul domeniului care urmareste a fi cercetat;specific postmodernismului,concept care a aparut in statele umaniste,fiind renuntarea la autonomia unui centru unic de decizie si de evaluare in beneficiul stimularii initiativelor locale si zonale.

Din punct de vedere praxiologic,astfel,a generat multiplicarea modalitatilor atat pentru realizarea bancilor de date,cat si pentru prelucrarea acestora,asa explicandu-se imposibilitatea realizarii unor sondaje de opinie la nivel mondial,deoarece fiecare continent difera prin mentalul sau colectiv.

Consecintele sale in plan epistemologic sunt urmatoarele:legitimarea mai multor tipuri de demersuri pentru acelasi tip de problema sociala;diversificarea sociologiilor de ramura in functie de diversitatea etnoculturala si profesionala a comunitatilor sociale;abordarea in registru comparativ a shimbarii sociale in functie de perceptiile cu totul particulare ale comunitatii in legatura cu imperativele schimbarii sociale,contestabil la inceput si etichetat ca ``erezie`` epistemologica,constructivismul sociologic s-a afirmat in prezent ca suport sociologic-antropologic pentru toate tipurile de societate,acreditand ideea ca indiferent de nivelul de dezvoltare,toate comunitatile umane se afla intr-un proces de tranzitie orietntat de imperativul modernizarii structurale.

Asadar,in conceptia constructivismului sociologic,cercetarea sociala,in mod obligatoriu,trebuie sa plece de la redefinirea situatiei intr-un context de interdependenta atat in interiorul grupurilor,cat si intre acestea si solicitarile integrative ale spatiului social global.

SOCIOLOGIA JAPONEZA

Conceptul de ``modernitate`` s-a conturat prin miscarea spirituala a Iluminismului din secolele XVII si XVIII.In mai multe privinte,ssociologia,precum si stiintele politice si economice inaintea sa,a devenit mostenirea Iluminismului.``Modernitatea`` este un concept european,iar accesul Japoniei la aceasta s-a produs prin intermediul sociologiei europene.

Ideile care au stat la baza sociologiei cultivate mai intai de Saint-Simon si Comte,si mai apoi de Durkheim in Franta si Herbert Spencer in Anglia,sunt rezumate in fraza``auto-cunoasterea societatii civile``(Shinmei,1954:49).``Modernizarea`` ca si concept multidimensional,putea fi impartita in 4 elemente diferite:

1.modernizarea economica(industrializarea)

2.modernizarea politica(democratizarea)

3.modernizarea sociala(infaptuirea libertatii si egalitatii)

4.modernizarea culturala(orientarea catre rationalism)

Epoca razboaielor civile din Japonia dintre 1467 si 1573 au marcat perioada de tranzitie catre epoca moderna,in care Daimyos a inventat orasul-castel,Hideyoshi Toyomi a accepta crestinismul,au fost exilati misionarii din toate orasele aflate sub controlul guvernului Tokugawa si a distrus bisericiile din acest oras,Shogun Jemitsu a inchis efectiv tara in anul 1653,confuciasnnismul a devenit invatatura oficiala,sociologia europeana a furnizat o cheie pentru ``civilizatia exterioara`` occidentala si apoi introducerea sociologiei europene in Japonia.

Sociologia japoneza a aparut in context international nu printr-o creatie conceptuala proprie ei,ci prin particularizarea si luarea selectiva a doctrinelor in functie de imperativele modernizarii mentalului colectiv.

Sociologia a fost si este perceputa in Japonia ca instrument am modernitatii institutionale in sensul

reformist promovat de Auguste Comte,ca principal reprezentant al modernismului Japoniei .

Ken`ichi Tominaga a adus pentru prima data in isoria Japoniei punerea problemei modern spatiului social prin apel la experienta tarilor occidentale care si-au impus modelul de management macrosocial .Au fost,astfel,vehiculate ca repere de modernizare rapida a Japoniei operele lui Comte,Durkheim,Spencer.Modernizarea a fost conceputa ca proiect vehiculat de reforma:cea economica prin industrializare ,cea politica prin democratizare,cea sociala prin promovareaprincipiilor si cea culturala.Modernizarea a fost accelerata ,in special,prin impactul crestinismului care dupa cautarea perioadei de interdictie institutionala a fost acceptat ca aliat in lupta cu abscuritismului feudal.

In secolul XX,Japonia (devenita o mare putere economica)si-a permis diversificarea canalelor de competivitate cu Europa prin adaptarea socialului lui Max Weber,ideile sale privind socializarea interpretativa si rolul religiei in dezvoltarea capitalismului.

In contextul luptei pentru putere,generate de declinul imperiilor coloniale,Japonia a preferat industria si economia,mijloacele militare devenind puterea economica reductibila.Niponismul defineste rezultatul cumulat al tutuoro generatiilor de japonezi din cei 4000 de aniu de istorie cu acoperire continentala.

In conceptia lui Kunio Odaka,sociologia ca disciplina in anii 1940-1950 a fost caracterizatata de urmatorii factori:internationalizare,integrare,diversificare,sistematizare,o tendinta catre utilitatea practica si o tendinta catre precizie.In perioada anilor 1960 si a anilor 1970,influenta Americii a inceput sa cunoasca un declin,iar lumea s-a indreptat catre o era a multipolaritatii(schimbarea aceasta avand o influenta asupra sociologiei japoneze).

Sociologia a fost in principal preocupata de aspectul social.Pentru liderii Miscarii Liberal-democrateice.principiile societati moderne,precum libertatea si egalitatea,au fost pastrate in lucrarile lui J.S.Mill si Spencer.Distinctia facuta de Tonnies intre ``comunitate`` si ``societate`` ,teoria diviziunii muncii a lui Durkheim,teoria diferentierii sociale a lui Simmel si teoria diviziunii muncii a lui Emile Durkheim,teoria diferentierii sociale a lui Simmel si teoria spiritului capitalismului elabrata de Weber,toate s-au potrivit cu ceritele crescande ale Japoniei pentru modernizarea sa atat sociala,cat si culturala.

Este momentul ca invatatii japonezi sa joace un rol mai activ in sfera internationala decat a fost pana acum posibil s-o faca ducand la dezvoltarea bi-derectionala a comunicarii dintre japonezi si omologii sai occidentali.

SOCIOLOGIA CHINEZA

Primele sale influente apar la sfarsitul secolului al XIX-lea.Marele traducator al sociologiei ,Yan Fu,care,traducand cuvantul sociologie prin ``qunxue``(=stiinta grupurilor) si definind ce este sociologia (universitara) chineza(= sociologia serveste a arata care sunt ijloacele de a stabili importanta si de a dezvolta asocierile cele mai eficace).

Sociologia de la catedra chineza este divizata in 2 curente ale influentelor intelectuale :

-un prim curent este asociat antropologiei sociale britanice(metoda care privilegia anchetele asupra micilor comunitati,curent reprezentatn de Universitatea misionara privata Yanjing)

-influenta sociologiei americane si ,in particular, de catre Scoala New York a Lucratorilor Sociali;acest curent este marcat de psihologia sociala si de catre reformism.

Ea este in principal influentata de teoriile aparute in Europa ,apoi raspandute in Statele Unite.In ceea ce priveste studiul Chinei,sociologii chinezi au in mod normal avantajul de a cunoaste subiectul din interior.Sociologii chinezi nu se opuneau teoriilor pe care le importau,ci din contra,le aplicau,astfel,imbunatatind chiar si teoria originala in mai multe puncte.

In legatura cu ritualismul si China contemporana,putem face referire la formidabila birocratizare a raporturilor sociale la care orasele chineze au fost supuse in timpul si dupa primii ani ai Revolutiei culturale n-a distrus roulu familiei chineze,ci l-a intarit;ceea ce caracterizeaza societatea chineza este prezenta unei singure ierarhii de statusuri,incepand de la capitala pana la micile targusoare;relatiile sociale in China urbana combina birocratismul vietii cotidiene si reflexele de comportament traditional,dand nastere unei noi ritualizari a comportamentelor,iar Martin Whyte si William Perish nu considera ierarhia ca fiind cultul stramosilor,fa,ilia si continuitatea va pe niste variabile printre altele.