Extras din curs

TERORISMUL SI CRIMA ORGANIZATA – PROVOCARI MAJORE ALE SECOLULUI

Tragicele evenimente din Statele Unite ale Americii, din 11 sept. 2001, au evidentiat dimensiunea planetara a terorismului si consecintele sale dezastruoase. S-a constientizat cu îngrijorare majora pericolul mondial pe care îl reprezinta terorismul international, precum si necesitatea imperioasa de a se initia lupta împotriva sa. Deciziile adoptate rapid la nivel national si international, în cadrul ONU si al altor institutii internationale, au demonstrat determinarea comunitatii internationale de a adopta urgent masuri pe termen lung pentru a putea face fata provocarii imense pe care o reprezinta terorismul. Comunitatea internationala a reactionat prompt si cu realism fata de necesitatea adoptarii si aplicarii imediate de masuri corespunzatoare împotriva terorismului, dovedind o schimbare neta de atitudine fata de fenomenul terorismului international. O dovada elocventa si convingatoare a acestei noi abordari o constituie adoptarea în unanimitate a rezolutiilor Consiliului de Securitate, de Adunarea Generala ONU si de alte organizatii internationale, inclusiv regionale, care au condamnat si au cerut adoptarea de masuri urgente.

Ce este terorismul?

Definirea fenomenului terorismului a devenit mai actuala ca oricând, fiind, totodata, nu usor de realizat, uneori din motive subiective. Dificultatile sunt de naturi diverse, de la cele politice, filozofice, ideologice si pâna la cele juridice. De asemenea, e dificil de facut diferenta între actele teroriste si alte crime. Astfel, problema ramâne deschisa, devenind o prioritate pentru a facilita identificarea actelor teroriste si a putea lupta împotriva lor. Pâna la clarificarea semantica, comunitatea internationala, confruntata cu numeroase alte probleme si obstacole, apeleaza la solutii pragmatice, combatând si sanctionând pe masura ce au loc, de la caz la caz, actele teroriste, chiar daca nu are posibilitatea sa utilizeze o definitie universal acceptata.

Ca urmare a unor acte criminale, respectiv asasinarea unor personalitati politice, s-a convenit, chiar înainte de al doilea razboi mondial, adoptarea “Conventiei pentru prevenirea si pedepsirea terorismului” care apreciaza drept act terorist “actele criminale îndreptate împotriva Statelor cu intentia de a crea o stare de teroare persoanelor particulare sau unor grupuri de persoane si interesului public”. La aceasta s-a adaugat si Conventia pentru crearea Curtii Criminale Internationale, pentru judecarea persoanelor acuzate de acte teroriste.

Consiliul Europei a adoptat in iunie 2002 “Decizia de combatere a terorismului”, care desi nu contine o definitie speciala a terorismului, ci doar prezentarea “ principiilor si drepturilor în materie de acte teroriste, are avantajul ca stabileste mai multe criterii de baza, între care:

a) atacul asupra unor persoane cauzator de moarte;

b) atacul vizând integritatea fizica a persoanelor;

c) rapirea si luarea de ostatici;

d)distrugerea facilitatilor fizice guvernamentale, a transporturilor, a proprietatilor publice sau de stat, de natura sa puna în pericol vieti umane sau sa produca pierderi economice majore;

e) sechestrarea avioanelor, vapoarelor sau altor mijloace publice de transport;

f) producerea, posesia, achizitia, transportul, vânzarea sau utilizarea armelor, explozivilor conventionali sau nucleari, biologici, precum si desfasurarea de cercetari pentru realizarea de asemenea arme;

g) raspândirea de substante periculoase care pot cauza incendii, inundatii sau explozii ce pun în pericol vietile umane;

h) întreruperea aprovizionarii cu apa, energie sau altor resurse naturale care ameninta viata;

i) amenintarea cu realizarea actelor teroriste mentionate.

Masuri internationale

vizând combaterea terorismului

Dupa cel de al doilea razboi mondial, problematica terorismului nu a fost între prioritatile Natiunilor Unite, nefiind inclusa pe agenda Adunarii Generale sau a Consiliului de Securitate. Totusi, a fost chiar si tangential prezenta în unele documente adoptate de aceste organisme. Abia în 1965 Adunarea Generala ONU a adoptat “ Declaratia interzicerii Interventiei în Afacerile Interne ale Statelor si Protectia Independentei si Suveranitatii lor” . S-a acceptat unanim ca “ statele sa se abtina de la a organiza, asista, finanta, incita sau tolera activitati subversive, teroriste ori actiuni armate cu scopul rasturnarii prin violenta a regimului altor state”. Un alt document important este si “Declaratia Întaririi Securitatii Internationale,” adoptat de Adunarea Generala ONU, în 1970, care reitereaza obligatia statelor “de a se abtine de la organizarea, instigarea, sprijinirea sau participarea la acte teroriste împotriva altor state”. Natiunile Unite au creat un sistem legal de actiune pentru a combate actele teroriste si au elaborat numeroase conventii internationale, continând reglementari specifice privind:

- deturnarea avioanelor si vapoarelor, ca si atacul asupra acestor;

- prevenirea si pedepsirea crimelor împotriva personalitatilor protejate international, în special agentilor diplomatici si personalului ONU;

- luarea de ostatici;

- folosirea substantelor toxice si explozivilor în scopuri teroriste;

- finantarea terorismului.

La rândul lor, organizatiile regionale au adoptat conventii juridice cu caracter local limitat, de natura sa completeze cadrul legal international.

Rolul major al ONU

în combaterea terorismului

Este evident ca, în fata acestui flagel, se impun actiuni ferme, eforturi hotarâte, convergente ale tuturor statelor, ale comunitatii internationale în ansamblu pentru combaterea eficienta a terorismului. Este un obiectiv provocator care se poate realiza numai prin implementarea de catre state a conventiilor si deciziilor în materie adoptate de institutiile internationale vizând prevenirea si eliminarea actelor teroriste.

Viata internationala a demonstrat ca amenintarea pacii mondiale si, în mod special, succesul luptei împotriva terorismului pot fi realizate numai prin intensificarea cooperarii si coordonarii internationale a eforturilor si actiunilor statelor. In acest context, trebuie mentionat rolul central al ONU – care datoria[componentei sale universale si puterilor conferite prin Carta - are atributii esentiale si trebuie sa-si asume responsabilitati în coordonarea eforturilor si combaterea terorismului. Acest rol a fost recunoscut si clar evidentiat în Rezolutia Consiliului de Securitate 1268 din 1999, care, între altele, subliniaza rolul vital al Natiunilor Unite în întarirea cooperarii internationale si evidentiaza importanta coordonarii eforturilor statelor, a organizatiilor internationale si regionale în combaterea terorismului. Concomitent, în scopul asigurarii cooperarii, Consiliul de Securitate a facut apel la toate statele sa ia o serie de masuri adecvate care sa duca la:

- o mai buna cooperare între state prin încheierea de acorduri si aranjamente bi si multilaterale care sa previna terorismul, sa protejeze cetatenii de atacurile teroriste si sa aduca în fata justitiei pe cei vinovati de asemenea acte;